[mariamargareta]

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXV)

Pucioşii pretind că “toate sfârşitu-s-au”, dar în acelaşi timp ei pretind că venirea “Domnului” de la Pucioasa este dimpotrivă, un început tainic, şi încă unul care se lărgeşte şi se întinde peste om:

“Cântaţi iubirea Mea pentru om şi mângâiaţi-Mi dorul Meu cel lung. Daţi Domnului mângâiere şi păşiţi cu El pe calea venirii Lui, şi dacă puteţi, şi dacă voiţi, daţi-vă Domnului cu totul, că tot şi toate sfârşitu-s-au, şi Eu, Domnul, vin şi încep iar, şi îmi lărgesc începutul şi Mă întind cu el peste om, ca să-l cuprind pe om în taina cea de nepătruns a veşniciei omului, taina cu care Eu am venit acum, după două mii de ani de dureri şi de lacrimi dumnezeieşti pentru om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)

Ca şi Hristos, care este Calea, Adevărul şi Viaţa pentru oameni, iar oamenii nu pot face nimic pentru mântuirea lor fără Hristos, tot aşa şi liderii pucioşi se autodeclară a fi “calea venirii lui Hristos”, iar “Hristos” de la Pucioasa nu poate nimic pentru mântuirea oamenilor fără ei, numai cu ei şi prin ei. Ei sunt totodată “copilaşii de la iesle” (aluzie la păstorii care L-au primit cu inimă curată de copil pe Pruncul Iisus, oferindu-I mare grijă şi ocrotire, la ieslea de la Betleem). Ei mai sunt şi “altarul de jertfă a lui Hristos” - aluzie la crucea pe care Mântuitorul S-a jertfit pentru omenire, cruce care s-a sfinţit tocmai prin această jertfă. Aici pucioşii realizează o adevărată fraudă semantică şi totodată un sacrilegiu, îndată ce în toată lumea creştină expresia “altar de jertfă” este dedicată exclusiv pentru crucea lui Hristos”, căci ea desemnează în mod simbolic Sfânta Cruce pe care Iisus a murit pentru mântuirea oamenilor. Ca să fie mai convingători, liderii pucioşi au realizat la un moment dat o scenă de pantomimă de pomină: s-au aşezat pe pământ, unul peste alta, în formă de cruce, în văzul tuturor adepţilor care erau de faţă. (Asta se întâmpla pe vremuri, prin anii ’90, când Mihaela s-a hotărât să-l aleagă pe Nicuşor ca partener unic la înşelătoriile ei, despărţindu-l de soţia lui Constanţa, iar Nicuşor nu prea avea credibilitate pe vremea aceea. Mihaela le-a explicat spectatorilor că “Domnul le-a spus să facă aşa”, adică să stea unul peste altul în formă de cruce, ca să ştie toţi care văd spectacolul că ei sunt “crucea vie a lui Hristos”. De atunci Mihaela şi Nicuşor au rămas nedespărţiţi zi şi noapte, ca marca de scrisoare, iar Constanţa a fost exilată împreună cu fiica ei minoră în comuna Valea Lungă, unde stau de 20 de ani cu domiciliu forţat, sub supravegherea strictă a unei adepte pucioase loială Mihaelei). Liderii pucioşi mai sunt şi “chivotul legământului celui nou”, adică păstrătorii sacrosanţi ai “Cuvântului” de la Pucioasa care este un nou legământ (adică un al doilea “Nou Testament”, ceea ce face ca în mod automat Noul Testament Biblic să treacă în plan secund şi să devină un Al Doilea Vechi Testament), şi o nouă “Evanghelie” (pe care pucioşii o numesc textual, la sujbele şi ceremoniile lor religioase, “Evanghelia după Sfânta Virginia”). Liderii pucioşi mai sunt şi “potirul în care Hristos de la Pucioasa Se toarnă în fiecare zi spre viaţa lumii”. În fine, liderii pucioşi se substituie chiar şi jertfei lui Hristos, şi ei sunt Însăşi Jertfa, căci numai “jertfirea vieţii lor” face posibilă venirea lui “Hristos” Pucios “spre viaţa lumii”:

“Iar pe voi, copilaşi de la iesle, [...] am făcut din voi calea venirii Mele, căci v-am găsit scrişi în cartea cerului, în Cartea Vieţii Mielului, iar viaţa Mielului este în voi. Eu sunt Mieluţul Tatălui, iar voi sunteţi altarul Meu, chivotul legământului Meu cel nou, potirul în care Eu Mă torn în fiecare zi spre viaţa lumii, prin jertfirea vieţii voastre pe care Mie Mi-aţi dat-o şi Mi-o daţi. Sunteţi învăluiţi în taina venirii Mele. Curând, curând iau vălul de pe voi, iar Eu Mă voi lăsa văzut lângă voi, aşa precum cuvântul Meu este cu voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)