[mariamargareta]

274. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXVII)

La Pucioasa se declară deschis că a venit deja Mirele-“Hristos”-Pucios, şi încă din anul 2000 se spunea asta, deşi au trecut 10 ani de atunci şi nimeni de acolo nu L-a văzut cu ochii vreodată. El strigă la străjerii lui pucioşi (liderii Mihaela şi Nicuşor) ca să-I deschidă, pentru ca să-i afle pe ei priveghind pentru venirea Lui:

“Voi, străjeri de la ieslea cuvântului Meu, auziţi-Mi strigarea şi deschideţi-Mi! Sunt Mirele, fiilor, şi fericită este sluga pe care Eu o aflu priveghind pentru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

Întâlnirea şi îmbrăţişarea dintre “Mirele” Pucios şi străjerii Lui , care sunt “mireasa Lui”, se vrea a fi emoţionantă, dar “Mirele” nu vine deocamdată cu slava Lui, ca să-i slăvească cu ea pe ei, însă va veni curând, curând, căci El ar vrea să vină cu ea la ei, dar nu poate chiar acum, ci curând, curând, curând… (curând însemnând însă ceva mai mult de zece ani, deoarece de zece ani încoace tot cură vremea, deşi liderii pucioşi pretind că “timp nu mai este”, şi nimic spectaculos nu s-a mai întâmplat la Pucioasa, în afară de dezertarea neaşteptată a unui grup consistent de adepţi pucioşi, dintre cei mai marcanţi):

“ […] îmi desfac braţele şi Mi le umplu cu voi şi Mă dau vouă cu braţele întinse spre voi, ca să vă cuprind şi să-Mi primiţi îmbrăţişarea, că vreau să Mă slăvesc în voi şi din voi curând, curând, fiilor. Voi sunteţi mireasa Mea, şi Eu vin spre voi cu zilele nunţii Mele cu voi, ca să Mă ia mulţimile de la voi şi să prindă viaţă din viaţa Mea cu voi, şi să prindă faţă din faţa Mea cu voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)

După ce a promis că va veni curând, curând cu slava Lui la liderii pucioşi, “Mirele” Pucios se corectează plusând: nu curând, ci chiar acum vine cu slava Sa şi le aduce lor ziua Lui de slavă şi îi face pe ei “copilaşi ai slavei” şi aşa devin ei însăşi “slava Lui de azi”. Dar slava lor nu se vede, şi nici măcar adepţii pucioşi cei mai apropiaţi nu le pot vedea slava, căci slava liderilor pucioşi este acoperită de norul tainei şi de aceea ea deşi este, totuşi nu se vede, e ca şi când n-ar fi. Căci dacă cineva ar vedea cu ochii slava “fiilor mici” Nicolae şi Mihaela, s-ar înspăimânta de slava liderilor pucioşi:

“Aduc la voi ziua Mea de slavă. […] copilaşi ai slavei Mele de azi. Voi sunteţi slava Mea de azi, şi vă ţin acoperiţi în norul tainei venirii Mele, căci taina venirii Mele este taină dulce, ca s-o puteţi purta, fiilor. O, dacă Tatăl Meu nu v-ar ţine pe voi acoperiţi de norul tainei venirii Mele, n-aţi putea nici voi, nici cei din jur n-ar putea, ci s-ar înspăimânta, dar iconomia venirii Mele se desăvârşeşte în taină mare, fiilor mici.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)