[Mtcrysty17]

Am ajuns sa ma indoiesc pentru ca de 10 luni am facut tot ce era posibil sa ma ajute Dumnezeu. I-am rugat sa-mi scoata dragostea asta din suflet. Dar nici asa nu m-au ajutat. nu ea m-a adus atat de aproape de El, ci suferinta... In astea 10 luni am vazut si cum este in iad... iad pe care mi l-am autoimpus prin deznadejde si necredinta. dar am avut puterea sa ma ridic. mereu ma rog sa,mi arate calea, sa ma lumineze, dar nu ma ajuta sau nu o vad eu. am intrebat-o pe fata daca mai am vreo sansa, si mi-a zis ca nu. atunci i-am zis ca nu crede in Dumnezeu. atat timp cat ma pot ruga si traiesc, mai am speranta. numai cine a trecut prin astea ma poate intelege. Doamne ajuta.