View Single Post
  #22  
Vechi 24.11.2010, 17:12:14
Mtcrysty17's Avatar
Mtcrysty17 Mtcrysty17 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.04.2010
Locație: gorj
Religia: Ortodox
Mesaje: 472
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru Mtcrysty17
Implicit

„Și ce să spun atunci când mă rog?”, mă vei întreba. Vei spune la fel ca femeia cananeeancă din Evanghelie: Miluiește-mă, Doamne!… Fiica mea este rău chinuită de demon (Matei 15, 22). „Miluiește-mă, Doamne!” să spui și tu. „Sufletul meu este chinuit de demon”, pentru că păcatul este un mare demon. Cel demonizat este miluit, pe când omul păcătos este îndepărtat de la fața lui Dumnezeu. „Miluiește-mă, Doamne!” Puține cuvinte sunt acestea, dar ele se pot transforma într-o mare de milostivire, iar acolo unde este milostivirea lui Dumnezeu, sunt și toate bunătățile de care avem nevoie.

Când nu te afli în biserică, să spui tainic în sinea ta „Miluiește-mă, Doamne!” Strigă la Dumnezeu cu gândul tău, fără să-ți miști buzele. Dumnezeu ne aude și atunci când tăcem. Nu este atât de important unde, ci cum ne rugăm. Chiar și când te afli în baie să te rogi. Să te rogi oriunde ai fi. Întreaga zidire este biserica lui Dumnezeu. Tu însuți ești biserica lui Dumnezeu și cauți loc unde să te rogi?

În fața evreilor era marea, iar din spate veneau amenințător egiptenii. Atunci, Moise a fost cuprins de o așa de mare spaimă, încât a cerut ajutor lui Dumnezeu fără să spună nici un cuvânt. Și chiar dacă vocea lui Moise nu se auzea, Domnul l-a întrebat: Ce strigi către Mine? (Ieș. 14, 15). Așadar, Dumnezeu l-a auzit chiar dacă nu spusese nimic. Așa și tu, atunci când ești ispitit, să ceri tainic ajutor de la Dumnezeu. El este tot timpul alături de tine, de aceea nu trebuie să I te adresezi în- tr-un fel anume, așa cum faci cu oamenii. Vei striga și Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: „Iată-mă!” (Isaia 58, 9). Dacă ai mereu inima curată, Dumnezeu te va auzi oriunde și oricând.

Cu toate acestea, nu voiesc să spun că rugăciunea creștinului în biserică nu ar fi importantă. Nu. Pentru că puterea rugăciunii făcute laolaltă cu ceilalți frați creștini este foarte mare. Vrei să știi cât de mare este această putere? Iată: cândva, Apostolul Petru era întemnițat și legat cu lanțuri. Însă se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică (Fapte 12, 5). Iar prin rugăciunea fraților săi făcută în biserică, Petru a fost eliberat în chip minunat din lanțuri și din închisoare. Te întreb acum: ce este mai puternic decât rugăciunea care l-a salvat pe stâlpul Bisericii?

Cât despre catehumeni, desigur, nu este permis ca aceștia să se roage împreună cu credincioșii în biserică, pentru că nu au dobândit încă îndrăzneală dinaintea lui Dumnezeu. Însă nouă ni s-a dat porunca să ne rugăm pentru întreaga lume și pentru Biserica ce s-a întins până la capătul Pământului. Trebuie să înțelegem ce mare cinste este pentru noi, cei neînsemnați, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru atâta popor. Ca să te rogi pentru mulți oameni este nevoie de multă îndrăzneală dinaintea lui Dumnezeu. Eu abia îndrăznesc să mă rog pentru mine însumi, darămite pentru ceilalți… Lucrul acesta este potrivit pentru cei drepți, nu pentru un păcătos ca mine. Însă atunci când ne adunăm mai mulți și ne rugăm pentru toată lumea, lucrul acesta nu mai este nepotrivit.

Așa cum am mai spus, putem să ne rugăm și acasă la noi sau în orice alt loc, dar rugăciunea aceasta nu are la fel de multă putere ca cea făcută în biserică, împreună cu frații tăi și cu preotul. Iată de ce: pentru că rugăciunea laolaltă cu ceilalți înseamnă în plus dragoste și frățietate, întărite de rugăciunile preoților. Rolul preoților este de a întări prin puterea rugăciunii lor rugăciunile slabe ale poporului, făcându-le să urce la cer. Iată în ce fel rugăciunea Bisericii a izbutit să-l scoată pe Petru din închisoare.

Să știi că depărtarea nu face ca rugăciunea să fie mai puțin puternică. Moise nu se afla cu trupul pe câmpul de bătălie atunci când israelitenii se luptau cu amaleciții; cu toate acestea a ajutat la biruința poporului său mai mult decât cei care au luptat, pentru că și-a ridicat mâinile către cer și s-a rugat Domnului (Ieș. 17, 8-16). În felul acesta, a izbăvit un popor întreg. Există un bine mai mare decât să fim de folos semenilor noștri? Nu. Atunci când postești, când dormi pe jos și plângi întreaga ta viață, nu înfăptuiești mai nimic dacă nu ești de folos celorlalți.

Prin Moise s-au făcut multe minuni. Dar nici una din acestea nu a fost atât de mare ca strigătul său către Dumnezeu pentru iertarea israeliților care căzuseră în marele păcat al idolatriei. Rogu-mă acum, de vrei să le ierți păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, șterge-mă și pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris! (Ieș. 32, 32).

Și împăratul David, atunci când pentru un păcat de-al său, Dumnezeu a îngăduit să cadă moartea peste Israel, s-a rugat la fel ca Moise: Iată eu am păcătuit! Fărădelegea am făcut-o eu. Dar aceste oi ce-au făcut? Deci îndreaptă-ți mâna Ta asupra mea și asupra casei tatălui meu! (2 Regi 24, 17).
Iubirea de oameni a Sfântului Apostol Pavel a fost încă mai mare și mai minunată, căci el a cerut chiar și să fie despărțit de Hristos, numai ca cei de un neam cu el să se apropie de Părintele ceresc (Rom. 9, 3).
Rugăciunile oamenilor sfinți, așa cum au fost aceștia pe care i-am pomenit, aduc asupra noastră mult ajutor dacă punem și noi umărul. Dacă nu facem astfel, ajutorul acelora nu ne este de folos. Spre exemplu, la ce le-a folosit iudeilor rugăciunea lui Ieremia? De trei ori s-a rugat proorocul Ieremia lui Dumnezeu și de trei ori a auzit cuvintele: Nu te ruga pentru acest popor și nu înălța rugăciune și cerere pentru dânșii, nici nu mijloci înaintea Mea, că nu te voi asculta (Ier. 7, 16).

La ce i-a folosit lui Saul rugăciunea lui Samuel, care s-a rugat și a jelit pentru el până în ultima zi, și la ce le-a folosit israeliților? Nu-mi voi îngădui să fac înaintea Domnului păcatul de a înceta să mă rog pentru voi (1 Regi 12, 23), le-a zis el acestora. Și totuși, au pierit cu toții. De ce? Ne spune motivul Dumnezeu, prin gura proorocului Ieremia: Chiar Moise și Samuel de ar sta înaintea Mea, sufletul Meu tot nu s-ar îndupleca spre poporul acesta (Ier. 15, 1).

Așadar, rugăciunile nu aduc nici un folos? Ba da. Ne aduc un foarte mare folos, dar numai dacă punem și noi umărul. Amintiți-vă de sutașul Corneliu, care s-a învrednicit să cunoască credința cea adevărată, pentru că făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna (Fapte 10, 2). Amintiți-vă și de dreapta Tavita, care era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea (Fapte 9, 36) și care, murind, a fost înviată de rugăciunea Apostolului Petru. De asemenea, în timpul împăratului Iezechia, Dumnezeu a izbăvit Ierusalimul de asirieni. De ce? Pentru că Iezechia era drept și s-a rugat Domnului din toate puterile pentru poporul și cetatea sa. Eu voi păzi cetatea aceasta, ca să o izbăvesc (4 Regi 19, 34). Așa a și fost.
Ce ne arată toate aceste exemple și multe altele pe care le găsim în Sfânta Scriptură? Că rugăciunile oamenilor sfinți pentru noi, ca și ale noastre, sunt ascultate de Dumnezeu atunci când noi suntem drepți, plini de virtuți, milostivi și iubitori față de semenii noștri. Însă atunci când, dimpotrivă, săvârșim păcate cu mâinile, cu picioarele, cu limba, cu gândul și cu inima, cum am putea îndrăzni să ne adresăm Domnului, cerându-I ajutor și binefaceri? Cum am putea atunci îndrăzni să ne rugăm sfinților?

Așadar, înainte să ridicăm mâinile către cer, să punem început pocăinței noastre. De altfel, deoarece cu mâinile săvârșim multe fapte viclene, trebuie să le ridicăm la cer atunci când ne rugăm, astfel încât gestul nostru să le îndepărteze de păcat. Acestea să-ți aduci aminte atunci când vrei să răpești ceva sau să lovești pe cineva cu mâinile tale: aceleași mâini le vei ridica mai apoi spre Dumnezeu, ele îți vor fi mijlocitoare dinaintea Celui Preaînalt, cu ele vei aduce jertfa duhovnicească a rugăciunii. De aceea, nu le spurca, nu pune pe ele semnul rușinii, nu le fă nevrednice de a le arăta Domnului prin săvârșirea de păcate. Curăță-le prin milostenie și prin tot felul de fapte bune și numai după aceea să le ridici spre cer în rugăciune. Dacă nu te rogi niciodată cu mâinile pline de noroi, cu atât mai mult să nu te rogi cu mâinile murdărite de păcat. Nu este bine să ridici spre Dumnezeu mâinile murdare de noroi, însă a le ridica murdare de păcate fără număr este un lucru înfricoșător, care abate asupra noastră mânia lui Dumnezeu.

Dar, oare, numai așa putem să-l mâniem pe părintele ceresc? În câte feluri nu păcătuim, chiar și în biserică, în timpul săvârșirii Sfintei Liturghii… Fără răspuns dinaintea lui Dumnezeu am fi dacă El ar ține socoteala gândurilor noastre rușinoase, a dorințelor viclene din inima noastră, a judecării semenului, în care cădem în fiecare zi, a minciunilor și răutăților pe care le spunem, a vicleniei și a nedreptăților pe care le săvârșim. Fericirea altora ne pricinuiește tristețe, chiar dacă este vorba despre prietenii noștri. Suntem mulțumiți atunci când semenul nostru suferă, socotind suferința aceluia ca o mângâiere pentru nefericirea noastră. Îi cerem lui Dumnezeu lucruri stricăcioase și nefolositoare, pe care El ne-a poruncit să le disprețuim. Fără să ne fie frică de Dumnezeu, îi judecăm pe frații noștri, deși avem poruncă să ne rugăm chiar și pentru vrăjmași.

Ce faci, omule? Îi ceri lui Dumnezeu să aibă milă de tine, iar tu îl blestemi pe celălalt? Nu te lăsa înșelat. Dacă nu vei ierta, nu vei fi iertat. Știi lucrul acesta. Și totuși, nu numai că nu ierți, dar Îl rogi pe Dumnezeu să nu ierte! Însă dacă nu este iertat cel care iartă, cum va fi iertat cel care Îi cere lui Dumnezeu să nu ierte? Dacă este un lucru rău să ai dușmani, gândește-te cu cât mai rău este să-i judeci și să-i blestemi pe aceștia. Vei da socoteală pentru faptul că ai dușmani și mai îndrăznești să-i judeci pe deasupra? În
__________________
NIHIL SINE DEO!

Bucura-te Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!!!

Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, mantuieste-ma pe mine pacatosul!
Reply With Quote