Păi „draga” mea dușmancă pupăcioasă chiar vrei să-ți repet și ție?
Nu mă doare mâna:
Cine zice ăla e... și
asta o
știe și un copil de grădiniță!
Despre partea închinării... însă (Doamne) să ne ierți..,
Ai venit cu acuzarea să dezbini și să ne cerți?
Argumentul ți-e subțire ca al orcărei văcuțucuț
e,
Care-i dată cu praf de aur și e tare... jucăușcăuș
e,
Dar dac-am să-i cer exemple, argumente și dovezi,
Are să se facă roși
e ca un (d-)rac... cu stele... verzi,
Că așa îmi pare mie, că-i pălită de careva,
Cere la ocârmuire, îndreptare la ceva...
...Și cu ce ți-am greșit „soro” care sari c-o falcă-n cer,
N-ai priceput pân-acuma că eu sunt aicea sincer?
Și că tu ești cea vopsită...
Părând foarte iscusită?
Că așa zice zicala, și e pentru fața ta:
„Afară-i vopsit z-gardul,
Și-nlăuntru leneopardul”,.. „au doară” nu-i așa?
Știu, ești o mare... plictisită,
Ca o juncă sulmită,
Și de ast-ai urgisit...
...fiindcă n-ai catadicsit,
Să aduci aici sus, pe tapet,
Nici cea mai neînsemnată vorbă rea, de indiscret,
Ca să mi-o arunci în spate, ci doar iată, m-ai scuipat,
Cu tot felul de reclame, căci cel rău te-a obsedat.
Și zici că știiii dumneata Scriptura și că ei nu sunt prooroci?
Spune dumneata atuncia, pentru ce mi te strofoci!!?
Așa că mergi dumneata și latră,
La altă miliție... de vrei,
Că aicea nu e balltă
Pentru prostituție...
la lu la lu lei.
Deci mînia pătimașă repede ți-o domolește,
Rîvna defăimării cu minciuni ți-o tânguiește,
Grămăticul și limbricul leapădă-l că te tâmpește,
Și aleargă-ntr-o suflare ca s-auzi iarba cum crește...
...La Sărbătoarea Creștinătății Românești... firește.