Citat:
În prealabil postat de ionut12
Doamne ajuta frati crestini
am observat din alte postari de ale mele ca ma certati si dati sfaturi asa de usoare unii din voi dar cand e vb de fapte fugiti ca de razboi
credeti ca usor sa ne purtam crucea
credeti ca daca spuneti voi e usor sau gata vai ati spus si am si facut
sincer as vrea unii din voi sa fiti in locul meu sa va mai vad daca sunteti cu gura mare pan ala urechi
mai spunea o prietena de a mea
dumnezeu e bun . E logic ca e bun
dar asa cu usurinta a spus incat nu sia dat sema
oare daa era in locum meu mai spunea asta
chiar poate va suparati si sunt rautaciosi dar daca nu treci prin ceva nu mai vb
sau daca dati sfaturi vb cu blandete nu sariti si vb casa va aflati in vb
eu sunt baiatul care cineva a zis ca ma plang
pai acest forum pt ce este sa ne spunem ofurile si bucuriile
putem sa oprim in a vb urat dar a spune ce ai pe suflet mai ales cand esti singur
unii mau inteles din alte postari
despre invidie,despre singuratate.despre daruri si necazuri etc
credeti a am postat acestea ca nu am ce face
mam gandit daca este un forum cu oameni crestini si unii din voi aveti si soala mai buna am ce invata
am cum sa port suferinta mai bine
am ce invata
dar am mai obs cum cineva spune ceva si nu va convine va certati
desi cica sunteti crestini
adica daca eu postez poate mai des inseamana ca ma plang
poate chiar nu mai am cui sa spun ceea ce ma doare sau ce ma afce fericit
inainte aveam si credetima ca nu ma intersesa nici un site
dar na voi stiti mai bine
tineti minte a purat crucea nu e destul sa avem numai pe dumnezeu si duhovniul
ci si prietenii sau familia sau pe cineva care s at eintelega
dar cum voi saunii din voi nu stiti atunci sa fiti sana tosi
uneori chiar imi doresc sa nu ma fi nascut
dar cum am mai zis eu chiar daca spun niste chestii care poate nu sunt bune
daca nu spun durerea sau necazul poate as face mai rau
poate mas sinucide poate as face ceva rau
de asta cand mai postez orice chiar daca ma plang cum ziceti unii din voi va rog s aintelegeti
sau nu mai postati
tare e greu sa fii singur si uratel si tigan si casa doar in vise si sa ai pe cineva sa iubesti si s anu o poti avea
cand ai aceste lispuri nu te poti abtine
nu poti sa te prefaci ca e bine si sa zic ca lasa ca imi va da dumnezeu
cui ii place bine cui nu
sa vb cu duhivnicul
|
Atletii lui HRISTOS simt bucurie si multumire chiar in timpul bataliei.Ne-o dovedesc vietile sfintilor.Apostolul Iacob spune: ''luati-i, fratilor, drept pilda de suferinta si de indelunga-rabdare pe profetii care au grait in numele Domnului'' (IACOB 5,10).Si apostolul Pavel,dupa ca mai intai a amintit de nenumaratele suferinte ale sfintilor, a adaugat: ''au trait stramtorati,necajiti,injositi-ei, de care lumea nu era vrednica!''.(EVREI 11,37-38).si cu toate acestea se bucurau! Ne incredinteaza de asta si Faptele Apostolilor,unde se spune ca Sfintii Apostoli,dupa ce au fost batuti prin hotararea membrilor sinedriului, ''au plecat bucurandu-se ca au fost invredniciti sa sufere necinste pentru numele lui Hristos''. La fel vedem ca se intampla si in anii urmatori.Ce faceau tiranii varsatori de sange in perioada prigoanelor?Prindeau cate o fata tanara,fecioara si cu trupul fraged,mai moale decat ceara.O rastigneau, ii sfasiau coastele cu gheare de fier.Sangele curgea rau din ranile ei adanci.Insa preacurata mireasa a liu Hristos rabda chinurile nadajduind in imparatia cerurilor.Astfel,in vreme ce mucenicia inca nu se sfarsise,inainte ca suferinta sa se fi incheiat,primea cununa biruintei.Gandeste-te cat de mult se rusina tiranul.O fetiscana il rusina pe omul care era inconjurat de soldati voinici ce tineau in maini sabii taioase.VEZI cum incercarea si suferinta devin de multa ori pricini de lauda?Aceasta,de altfel, o incredintam cu totii,prin cinstirea pe care o dam mucenicilor pentru suferintele si chinurile lor,pentru ranile si sangele lor,pentru nevointele si biruinta lor.Necazurile au si un alt rezultat important si ciudat:ele cultiva rabdarea.Si prin rabdare omul care este incercat de necazuri dobandeste putere mare. De altfel necazurile sunt trimise de Dumnezeu cu intelepciune. Asa cum cobzarul nu intinde prea mult corzile cobzei ca sa nu se rupa,insa nici nu le lasa prea slabe,ca sa nu isi piarda rezonanta lor, la fel si Dumnezeu nu ne lasa intr-o stare de fericire continua,insa nici intr-o stare de suferinta continua.Ne daruieste perioade de liniste si pace,pentru a ne mangaia si odihnii,dar din cand in cand,uneori mai des si alteori mai rar,ne trimite si ispite si necazuri.In anumite cazuri, desigur,intarzaie mult sa ne scape de nenorociri.Din ce motiv?Ca sa ne gandim la EL si sa ne apropiem de EL,ca sa alergam langa EL si sa ii cerem ajutor.De aceea ingaduie durerile, bolile,nenorocirile,foametea si alte rele.Astfel,ramanand aproape de Dumnezeu,ne castigam mantuirea.DATORITA SUFERINTELOR TRECATOARE,MOSTENIM VIATA VESNICA. Ispitele pe care le infruntam sunt pe masura noastra.Si Dumnezeu nu ingaduie sa fim incercati mai presus de puterile noastre,ci atunci cand vine o ispita ne da si calea de iesire din ea,ca sa o putem rabda.(1 CORINTENI 10,13).Prin asemenea metode tamaduieste si mantuieste DOMNUL sufletele noastre si de aceea TREBUIE SA-I MULTUMIM SI SA-L SLAVIM