Citat:
|
Tu nu vezi cum te contrazici? Pe de o parte zici că principiul simplității (treaba cu Occam) cere să crezi cea mai simplă teorie, fără adaosuri emoționale și opinii personale, pe de altă parte te încăpățânezi să nu crezi că este o minune.
|
Treaba cu Occam nu cere nimic, ci spune ca dintre doua posibilitati, sunt sanse mai mari ca cea mai simpla sa fie si cea adevarata. Unde vezi ca treaba asta nu e consistenta cu ce am zis eu?
Repet: intre posibilitatea ca focul ala sa se aprinda:
1. Ca rezultat al unei interventii divine, care anuleaza pentru un scurt moment, legile fizicii, altfel universal valabile
2. Ca rezultat al unei scamatorii ieftine (care sustine o anumita religie), pe care lumea o crede (pentru ca vrea sa o creada).
Eu cred ca numarul 2 e o explicatie mult mai simpla, deci mai probabila.
Citat:
|
Omule, dacă vrei să fii obiectiv trebuie să iei în calcul posiblitatea existenței minunilor și a supranaturalului în general. A pedala pe "nu" când vine vorba de religie nu e obiectivitate.
|
Aici nu e vorba de a accepta sau nu supranaturalul, ci e vorba de a sari sa accepti o explicatie cu iz de supranatural, in timp ce ai la indemana una naturala, mult mai probabila.
Si eu nu definesc minunile asa cum (poate) o faci tu.
In primul rand, foarte putine dintre minunile cu care se lauda religiile lumii sunt inregistrate/observate de persoane impartiale.
In al doilea rand, toate au un caracter vag, discutabil si mai toate au o posibila explicatie naturalista. Si in cazurile exceptionale in care nu avem una, putem sa spunem ca nu stim ce s-a intamplat, nu sa luam asta ca o dovada a existentei supranaturalului. Si cred ca e o atitudine sanatoasa, pentru ca trend-ul e ca, pe masura ce trec anii, din ce in ce mai mult lucruri etichetate drept "supranaturale" devin "naturale", si explicate. E doar o problema de timp.
Cam cat supranatural crezi ca exista in viata oamenilor de acum o mie de ani, comparat cu contemporanii nostri? Eu as zice ca mult mai mult. Unde a disparut? Nu a disparut, a devenit natural, pentru ca a fost explicat.
Citat:
|
Ia puțină distanță și dă-ți seama ce copilăresc te manifești, respingând fără dovezi o teorie și susținând doar cu vorbele că ai avea motive.
|
Am luat distanta, crede-ma. Incerc sa o fac in fiecare zi. Asta faci daca esti sceptic:)
Dar in cazul asta, tot nu pot sa inteleg cum e copilaresc sa crezi ca toata treaba asta e o sarlatanie, pusa la cale de niste oameni care beneficiaza de pe urma ei, dar e semn de maturitate suprema sa crezi ca creatorul universului, omniscent si omnipotent cum e, se deranjeaza sa aprinda magic un foc spre deliciul ortodocsilor adunati acolo, in fiecare an.
Citat:
|
intre mine si tine, exista o asemanare:credinta.
|
Te contrazic: credinta ta este una bazata pe dogma (deci de neclintit, imuna la dalta ratiunii si a gandirii critice), pe cand a mea e una cat se poate de fluida, in perpetua adaptare si schimbare, in functie de lucrurile pe care le observ zi de zi. De fapt, nici macar nu se poate numi credinta.