[catalin2]

Iata din link-ul dat de mine cateva dovezi ale tineretii lumii, care contrazic miliardele de ani evolutioniste: http://www.creationism.info.ro/blog3...eţii-lumii.htm

1. Galaxiile se rotesc prea rapid în jurul propriei axe

Stelele propriei noastre galaxii, Calea Lactee, se rotesc în jurul centrului galaxiei cu viteze diferite, cele mai apropiate de centru rotindu-se mai repede decît cele mai depărtate. Vitezele de rotaţie observate sunt atît de mari, încît dacă galaxia noastră ar fi fost mai veche de cîteva sute de milioane de ani, ea ar fi acum un disc inform de stele şi nu ar avea forma spiralată din prezent . Şi totuşi galaxia noastră se presupune a avea o vîrstă de cel puţin 10 miliarde de ani. Evoluţioniştii numesc această discrepanţă "dilema rotirii", pe care ei o cunosc de cel puţin 50 de ani. În consecinţă, au născocit multe teorii pentru a încerca să o explice, fiecare dintre ele eşuînd după o scurtă perioadă de popularitate. Aceeaşi dilemă a rotirii se aplică şi la alte galaxii. În ultimele decenii, cea mai populară încercare de a rezolva problema a fost o teorie complexă numită teoria "valurilor de densitate". Teoria are probleme conceptuale, trebuie să fie rodul întîmplării şi totuşi foarte fin reglată, şi a fost pusă serios sub semnul întrebării prin descoperirea de către Telescopul Spaţial Hubble a unei structuri spiralate foarte detaliate în centrul axului galaxiei supranumită "Virtej", M51.

2. Prea puţine rămăşiţe de la supernove

Conform observaţiilor astronomice, galaxii de genul Căii Lactee înregistrează cam o supernovă (o stea ce explodează violent) la fiecare 25 de ani. Gazele şi rămăşiţele de praf de la asemenea explozii (cum ar fi Nebuloasa Crabului) se extind rapid spre exterior şi ar trebui să rămînă vizibile timp de peste un milion de ani. Cu toate acestea, zonele din galaxia noastră în care putem observa asemenea gaze şi straturi de praf conţin rămăşiţele doar a aproximativ 200 de supernove. Acest număr corespunde unei perioade de doar 7000 de ani de activitate a supernovelor.

8. Materialul biologic se descompune prea rapid

Radioactivitatea naturală, mutaţiile şi descompunerea degradează rapid ADN-ul şi alte materiale biologice. Măsurători ale ratei mutaţiilor suferite de ADN-ul mitocondrial i-au forţat recent pe cercetători să revizuiască vîrsta "Evei mitocondriale" de la 200.000 de ani pînă la doar 6.000 de ani. . Experţii în ADN insistă asupra faptului că ADN-ul nu poate exista în medii naturale mai mult de 10.000 de ani, şi cu toate acestea şiruri intacte de ADN par a fi fost recuperate de la fosile presupuse a avea o vîrstă mult mai mare: oase de neanderthalieni, insecte prinse în chihlimbar, şi chiar de la fosile de dinozauri. Bacterii presupuse a avea o vechime de 250 de milioane de aniau fost reînviate, se pare fără nici o stricăciune a ADN-ului. Ţesut superficial şi celule sanguine de la un dinozaur i-au uluit pe experţi.