[catalin2]

Alte puncte;

11. Prea mult carbon 14 în straturile geologice din adîncime

Cu perioada sa scurtă de înjumătăţire - 5.700 de ani -, nici un atom de carbon 14 nu ar trebui să mai existe în zăcămintele de carbon mai vechi de 250.000 de ani. Totuşi toate sursele naturale de carbon găsite mai jos de straturile din Pleistocen (Epoca de Gheaţă) conţin cantităţi semnificative de carbon 14, cu toate că asemenea straturi se presupune că ar avea milioane sau miliarde de ani vechime! Laboratoarele care operează cu carbon 14 convenţional cunosc această anomalie încă de la începutul anilor "80, s-au străduit să o elimine, şi nu pot oferi nici o explicaţie pentru ea. În ultima vreme, cele mai bune laboratoare din lume - care au învăţat în ultimele două decenii de măsurători cu C-14 să opereze astfel încît să nu contamineze probele din exterior - fiind contactate de creaţionişti, au confirmat asemenea observaţii pentru probe de cărbune şi chiar pentru cam o duzină de diamante, care nu pot fi contaminate cu carbon recent. Aceste probe se constituie într-o foarte puternică dovadă a faptului că pămîntul este vechi doar de cîteva mii, iar nu milioane de ani!



5. Prea puţin sodiu în apă.

În fiecare an, rîurile şi alte surse deversează peste 450 de milioane de tone de sodiu în ocean. Doar 27% din acest sodiu reuşeşte să se întoarcă înapoi, afară din mare, în fiecare an. Din cîte se cunoaşte la ora actuală, restul pur şi simplu se acumulează în ocean. Presupunînd că marea nu a avut deloc sodiu la început, ea ar fi acumulat cantitatea prezentă în mai puţin de 42 de milioane de ani, la ratele de deversare şi revenire de azi. Este mult mai puţin decît vîrsta pe care evoluţioniştii o acordă oceanului, şi anume 3 miliarde de ani. Răspunsul obişnuit al evoluţioniştilor la această discrepanţă este că, în trecut, rata de deversare a sodiului trebuie să fi fost mai mică, iar cea de revenire mai mare. Chiar şi aşa, calcule indulgente indică o vîrstă maximă de doar 62 milioane de ani. . Calculele pentru multe alte elemente din apa mării indică vîrste mult mai mici ale oceanului.

13. Agricultura este prea recenta

Perpectiva evoluţionistă îi prezintă pe oameni ca vînători şi culegători timp de 185.000 de ani pe perioada epocii de piatră, înaintea descoperirii agriculturii, cu mai puţin de 10.000 de ani în urmă. Totuşi, dovezile arheologice arată că omul epocii de piatră era la fel de inteligent ca şi noi. Este foarte improbabil ca nici unul din cei 8 milioane de oameni menţionaţi anterior nu ar fi descoperit faptul că plantele cresc din seminţe. Este mult mai probabil că oamenii au fost lipsiţi de agricultură o scurtă perioadă de timp după potop - dacă au fost lipsiţi vreodată.

10. Prea mult heliu în minerale

Uraniul şi toriul generează atomi de heliu pe măsură ce se descompun în grafit. Un studiu publicat în Journal of Geophysical Research a arătat că o asemenea cantitate de heliu produsă în cristalele de zirconiu din piatra granitică precambriană încinsă, din adînc, nu a avut timp să se evacueze. Cu toate că pietrele conţin produse nucleare de descompunere care ar corespunde unei perioade de 1,5 miliarde de ani, măsurătorile recente ale ratelor de pierdere a heliului din zircon arată că heliul se scurge doar de 6.000 (+/- 2000) de ani. Aceasta nu este doar o dovadă a tinereţii pămîntului, ci şi explicatie pentru ratele de înjumătăţire foarte accelerate ale nucleilor, comprimînd enorm, în cîteva mii de ani, scalele temporale bazate pe radioizotopie.