[mariamargareta]

276. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLII)

“Duhul” Pucios ştie că venirea Lui imaterială nu este percepută de toţi ca fiind însăşi venirea cea proorocită de Biblie a Hristosului Întrupat, iar unii o tratează direct ca pe o înşelăciune diavolească, iar pe “cartea venirii Lui” (Evanghelia de la Pucioasa, numită de pucioşi “Cuvântul lui Dumnezeu”) o consideră o “evanghelie” apocrifă, vrednică de a fi anatema, aşa cum de altfel i-a învăţat şi Apostolul Pavel (v.Galateni, 1:8,9). De aceea, pentru a dobândi credibilitate, liderii pucioşi confundă intenţionat numele Cuvântul lui Dumnezeu, atribuit de Sfânta Scriptură lui Hristos (care este o Persoană), cu Persoana Însăşi (care este Hristos-Cuvântul cel întrupat în istorie), iar despre a doua venire a lui Hristos spun că este o venire doar cu cuvântul Lui, nu şi cu trupul Lui. Abia o a treia venire a lui Hristos ar urma să fie în trup (aşa cum învaţă Scriptura că va fi).

Apoi pucioşii identifică, tot intenţionat, expresia consacrată “Cuvântul lui Dumnezeu” cu o colecţie de predici pucioşeşti care vorbesc multe, vrute şi nevrute, despre şi în numele lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeu a vorbit prin gura proorociţelor Verginica, Maria şi Mihaela, sau în urechile lor, sau direct în mintea lor. Printr-un silogism şchiop, ei spun că: întrucât Scrierile Pucioşeşti sunt o nouă Evanghelie şi sunt denumite “Cuvântul lui Dumnezeu” , înseamnă că ele sunt Însuşi Cuvântul, care este Însăşi Persoana, iar Persoana este Însuşi Hristos, deci în concluzie “Scrierile Pucioşeşti sunt Însuşi Hristos”, sunt însăşi “venirea Lui la ei” (la pucioşi). Şi cu toate aceste “evidenţe”, mai marii Bisericilor (denumiţi de pucioşi “cei mari de pe pământ”) se răzvrătesc împotriva “venirii Lui de la Pucioasa” şi nu-i îndeamnă pe credincioşi să vină la “Noul Ierusalim” ca să se întâlnească acolo cu “Dumnezeul” Pucios şi cu “unşii Lui” cu care El Îşi scrie “cartea venirii Lui”:

“O, aud minţi fără de pricepere, inimi răzvrătite împotriva venirii Mele cuvânt pe pământ, împotriva cărţii venirii Mele, carte pe care o scriu Eu cu voi, căci venirea Mea este cuvântul, iar numele Meu acesta este: Cuvântul lui Dumnezeu. Dar n-am făcut Eu lumea cu cuvântul? N-am scris Eu Scripturile Mele cu cuvântul? Şi dacă Eu sunt Cuvântul, să tac? Să nu mai vorbesc? Să nu mai vin? Aud pe oameni fără de credinţă şi fără de pricepere răzvrătindu-se împotriva cărţii Mele din zilele acestea. Ei zic: „Ce ne trebuie nouă altă Scriptură în afară de cea pe care o avem? Nu mai trebuie adăugată alta”. Iată, aşa zic cei răzvrătiţi împotriva venirii Mele la voi, aşa zic cei ce zic că stau peste ale Mele. Dar Eu am zis că cei puşi de Mine peste ale Mele sunt cei sfinţi, nu sunt cei păcătoşi. Eu nu Mă bizui pe cei păcătoşi pentru cele ce sunt ale Mele, şi de aceea am zis pentru cei ce vor cu Mine: fiţi credincioşi, le-am zis, fiţi ochi şi urechi pentru cele din cer, care vin acum peste voi ca să vă înţelepţească auzul şi văzul, căci cei mari de pe pământ vă ţin departe de venirea Mea, dar voi veniţi, veniţi aproape, căci iată-Mă ca să-l învăţ pe tot omul taina venirii Mele după două mii de ani.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)

Pucioşii sugerează aici că dacă Biblia, vorbind despre începuturi, zice: “Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan, 1,1) (deci, Cuvântul fără trup), şi “Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan, 1,3), înseamnă că Şi astăzi Cuvântul poate (fără trup) să facă toate, aşa cum a făcut la început, şi aşa se explică de ce Cuvântul (fără trup) vine şi lucrează la Pucioasa şi le face pe toate care se văd acolo (zidiri de ziduri noi şi de oameni noi) . Pucioşii ignoră lămuririle biblice care spun, în acelaşi loc, şi că:

“La început era Cuvântul […] Acesta era întru început la Dumnezeu.”(Ioan, 1, 1-2)

Deci, iată , numai pentru începuturi era valabilă lucrarea Cuvântului în lume fără trup, căci atunci Hristos nu se întrupase încă în istorie. Dar, la plinirea vremii, Hristos a luat trup omenesc de care nu S-a mai despărţit decât puţină vreme, atunci când a gustat moartea, şi de care, după învierea Sa în acelaşi trup glorificat, nu Se va mai despărţi în veac, şi nici de slava Sa nu Se va mai despărţi (or, pucioşii zic că venirea de astăzi a lui Hristos la Pucioasa este o venire în care El este dezbrăcat de slavă, este o venire întru umilinţă şi durere şi în ascuns, aidoma cu cea de la întruparea de acum 2000 de ani din Fecioara Maria; iar slava Lui se va arăta abia la a treia venire a Sa, cea din trup):

“Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” (Ioan, 1, 14)

Or, aici Scriptura nu se mai potriveşte cu teoria pucioşilor, care nu mai vorbesc despre un “Cuvânt care s-a făcut trup”, ci de un “Cuvânt care S-a făcut duh” şi a poposit în grădinile lor pucioşeşti ca să-i înveţe cum să se separe de Biserică. Ei nu mai vorbesc despre o plinătate a harului şi a Adevărului în vorbele şi în faptele lor, ci de o viclenească folosire a minciunii, cică – zic ei – “spre folosul lui Dumnezeu”. Căci iată cum îi îndemna “proorociţa” Verginica pe pucioşi ca să mintă pentru Dumnezeu:

“Biruiţi lumea, chiar de va trebui să minţiţi pentru Dumnezeu şi pentru calea Lui cea dreaptă şi cea adevărată. [...] De ar fi să minţi pentru Dumnezeu, minte, mămică, şi fă voia Lui, de acum, şi învaţă ce este taină acoperită.” (Citat după Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 2 iunie 1991)