[vsovivi]

Tind să cred că pătimășia ta în a-i contrazice la nesfârșit pe Pucioși dar și pe Domnul Sfintelor Scrieri dăruite lor, te duce în ballta cia plină de păcură ca să te mocirlești de tot cu toate interpretările tale minteresate în ale minteresurilor cele spurcate... frecând pe problemă spre a exaspera pe careva, învârtirea la cerbicea roții olarului până dai gata ușa fraierilor și te ia în serios, roata aia de la bicicleta cu care te plimbi prin cărți cam ca o parașută, ce cade nu pe bani ci pe valută... firește, după ce te-ai „trezit” de la cafiaua cu lapte și compotul de furucte... nu orice fructe ci musai fructele murmurului... murului ăla al vostru ce nu dă fructe decât spini și mărăcini. Dar ție pare-se că-ți plac scaii și spinii cam cum le place la gărgărițe sau scoropișnirițe să se urce pe pernițe... sau unor furnicuțe cu aripioare ce se strecoară... cam cum le plece lor să iasă afară din țară... iară și iară.

Păi tu pricepi ce este aia sfințirea darurilor? Nu prea, că zici că invocarea Domnului nu-L aduce pe Domnul la sfinții Săi pentru copii și că nu e prezent în unele Biserici drept măritoare, din loc în loc... ci e musai zici dumneata dacă ar fi să mă iau după pretențiile și nemulțumirile interpretărilor tale, e musai să vie și să se arate cu trupul...

Păi nu a trimis din Cer, suit fiind în Cer, din trupul Lui, Templul Tatălui și Fiului și Duhului, nu a trimis peste apostoli puterea Duhului Sfânt după 10 zile de la Înălțare? Deci cum se sfințesc toate prin binecuvântarea Sa? Uite așa! Căci sfinții păstrează Duhul prin smerenia lor tainică și apoi Duh la Duh trage și ei sunt acoperiți în nori și nimeni nu le știe Harul căci ei sunt nevăzuți de trufașii lăudăroși mari iubitori ai slavei deșarte...

Deci analizele tale sunt complet deplasate și susții o falsă tradiție ortodoxă... defapt niște aberații și lătrături cu pretenția de neabateri de la sfintele Canoane... păi voi nu ați priceput nimic... asta-mi face impresia explicațiile și semnalele de alarmă pe care le tragi, pe marginea Scripturii... dar nu-i bai că n-ați priceput nimic, căci nu priceperea de dragul priceperii, nu știința fără curpățirea inimii o așteaptă Domnul ci doar pe aia care vine în urma plinirii dragostei curate și smerite... că nu are nevoie să fie lăudat ci iubit de oameni, că știe Domnul că omul nu face altceva decât să se laude pe sine lăudând de formă pe alții...

Și-apoi firește... ecoul:
„ Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată. (Versiuniune după Minulescu, modificartă.)

Și placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...”