[mariamargareta]

276. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLV)

În anul 2000 pucioşii primeau asigurare fermă de la “Domnul” lor că va veni şi cu trupul la ei, curând, curând, îndată ce aşternutul picioarelor Lui va fi gata. La rândul lor, copiii venirii Lui (liderii pucioşi) primeau mereu peste ei rostirea facerii cerului cel nou şi a pământului cel nou (rostire mincinoasă, deoarece cerul şi pământul au rămas neschimbate, deşi au mai trecut 10 ani de atunci):

“Curând, curând vin cu trupul pe pământ. Îmi pregătesc aşternutul picioarelor Mele, şi apoi vin. Curând, curând vin. Amin. Iar voi, copii ai venirii Mele, staţi frumoşi înaintea Mea, că rostesc mereu peste voi facerea cerului cel nou şi a pământului cel nou, după cum scrie în Scriptura înnoirii lumii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)

Venirea de la Pucioasa este tainică şi nimeni nu o vede pe ea, cu excepţia duhului care ia numele Maicii Domnului. Acesta vine din cer cu învăţătură pentru veghe şi curăţire pentru calea piciorului venirii “Domnului” Pucios şi e singurul duh care vede venind venirea Lui la liderii pucioşi:

“Mama Mea Fecioara mângâie […] că mare este taina vieţii care se varsă din Mine peste voi pentru veşnicia voastră, copii ai venirii Mele. Mama Mea […] vede venirea Mea venind la voi, şi Mă vede venind şi aşezând peste pământ curăţirea, ca să pot călca cu piciorul venirii Mele. Omul nu face curat pe pământ pentru venirea Mea. […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)

Plâns şi jale este în ceruri că nimeni nu vrea să meargă pe calea cea strâmtă a pucioşismului. Duhurile care îşi iau numele “Hristos” şi “Maica Domnului” se mângâie unul pe altul în neputinţa lor de a-i amăgi pe oameni să sunt venite de la Dumnezeu. Singurii care iubesc aceste duhuri şi învăţătura lor sunt simpatizanţii şi adepţii pucioşi, la care au venit duhurile şi au cinat cu ei şi au găzduit la ei şi s-au dat lor cu învăţătura cea nouă de “Nou Ierusalim”:

“– Eu, mamă, n-am cu cine să Mă mângâi pe pământ, că pământul are numai păcat pe el. Mă mângâi cu ei, şi le dau putere să Mă iubească şi le torn din Mine ca să fie ca Mine, că Eu n-am cui să dau averea Mea, că nimeni nu Mă vrea, mamă. Dar tu nu plânge de jalea Mea. Iată-i pe cei ce Mă iubesc. Eu la aceştia am venit şi Mi-am aşezat cina şi Mi-am făcut casă la ei şi M-am dat lor şi M-am arătat lor pentru ei şi pentru mulţi care Mă iau de la ei spre viaţă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)

Venirea “Domnului” Pucios se anunţă tot mai grea şi mai tristă şi mai anevoioasă şi ea cere tot mai mult ajutor de la pucioşii cei pravoslavnici. Dar El vine până va termina de venit, căci adepţii pucioşi se dovedesc nu îndeajuns de deştepţi ca să înţeleagă necesitatea slujirii “fiilor de la iesle” adică a liderilor lor, care vin la supuşii lor cu această venire:

“Iată hrană pentru suflet, fiilor de la iesle. Caut mereu să vă dau hrană, ca să se cunoască la voi că aveţi hrană din cer. Caut mereu să-i dau gust bun, ca s-o mâncaţi cu poftă şi cu dor şi cu folos şi cu mulţumire. Caut şi iar caut să am şi Eu mulţumire pentru truda Mea dintre cer şi pământ. Umblu după voi şi pentru voi mereu, ca pasărea care-şi adună pentru pui hrană. Vin mereu, că Eu nu trebuie să stau fără lucru. Vin până voi termina de venit, şi apoi nu mai vin, şi rămân pe veci cu cei care-Mi ajută acum venirea. Amin. Venirea Mea Mi-e tot mai grea, Mi-e tot mai dureroasă, Mi-e tot mai tristă, Mi-e tot mai anevoioasă. Voi trebuie să fiţi deştepţi şi să înţelegeţi ce voiesc să spun, căci cu durere adâncă spun.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-09-2000)

“Domnul” Pucios este adânc demoralizat şi sleit de puteri, îndurerat şi bolnav de inimă rea, şi de aceea venirea Lui la Pucioasa se face tot mai problematică, tot mai grea, tot mai incertă, tot mai stinsă:

“Iată, venirea Mea Mi-e tot mai grea, tot mai dureroasă, tot mai tristă, tot mai anevoioasă. Bucuria Mea Mi-e tot mai stinsă, şi durerea Mă prinde de peste tot.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-09-2000)

Soluţia redresării? Ea se află tot la Pucioasa, iar speranţa în ajutorul salvator este numai în liderii pucioşi. “Domnul Pucios” îi strigă pe ei cu disperare şi le cere să-I dea ei puteri ca să mai poată veni, căci fără ei El nu mai poate veni, într-atât de sleit de puteri este. Are “Domnul” Pucios nevoie de ei “cum are omul nevoie de casă şi de masă şi de haină şi de apă şi de hrană şi de mâini şi de picioare şi de ochi şi de urechi şi de tot trupul şi sufletul şi duhul lui”. Şi dacă va găsi ajutor potrivit de la ei, va pune masă de nuntă şi se va încinge şi-i va sluji El pe ei. (deocamdată încă nu s-a ajuns aici, la masa de nuntă, semn că liderii pucioşi n-au prea fost la înălţime cu ajutorul şi cu puterile care li s-au cerut, deşi venirea “Domnului” lor era aproape, era chiar la uşă):

“Daţi-Mi putere să vin, că e vremea să vin, şi nu pot fără voi să-Mi fac venirea. Am nevoie de voi cum are omul nevoie de casă şi de masă şi de haină şi de apă şi de hrană şi de mâini şi de picioare şi de ochi şi de urechi şi de tot trupul şi sufletul şi duhul lui. Iată, venirea Mea Mi-e tot mai grea, Mi-e tot mai dureroasă, Mi-e tot mai tristă, Mi-e tot mai anevoioasă. Daţi-Mi voi putere să vin, că e la uşă venirea Mea, nu e departe. Voi numai să-Mi deschideţi, voi numai să Mă primiţi, că Eu pun masă de bucurie cu sfinţii la voi. Voi numai să voiţi aceasta, căci Eu sunt Cel ce slujesc.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-09-2000)

Noua Biserică de la Pucioasa, cu numele “Noul Ierusalim”, mai are multe de pus la punct şi de îndreptat în viaţa sa bisericească. Speranţa redresării lucrurilor este tot la liderii pucioşi care, ajutaţi din cer şi ghidându-se după Scripturi, urmează să împodobească Biserica în straie de mireasă:

“O, fiilor, atâtea sunt de făcut pentru viaţa bisericii! Eu din cer, şi voi de pe pământ, şi hai să lucrăm după cum cere vremea, măi fiilor scumpi. Uitaţi-vă în Scripturile venirii Mele şi vedeţi cum cere vremea aceasta. Mireasa are nevoie de găteală de mireasă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-09-2000)

Ghinionul liderilor pucioşi este că ei s-au lepădat de bogăţiile pământeşti ca baba Dochia de cojoace, din mândria de a se descurca singuri, fără ajutor de la “lume”, şi iată că acum au ajuns să aibă nevoie de ele. Bogăţiile pământului sunt acum în mâinile oamenilor din “lume”, iar oamenii nu se grăbesc să le sară în ajutor, pentru că ei ştiu că pe pucioşi îi ajută cerul şi îi ajută direct “Domnul” lor, ca să iasă ei din orice încurcătură şi nevoie. Dar acum a ajuns la greu şi “Domnul” Pucioasei, căci criza economică s-a întins de pe pământ la cer, iar liderii pucioşi or fi ei “copii lucrători”, dar sunt mici şi plăpânzi, trudiţi şi obosiţi, neajutoraţi şi neputincioşi, şi toate li se trag de la munca grea de conducere (căci ei lucrează mai ales cu capul, atunci când nu dau din mâini şi din picioare ca să traseze sarcini altora) pe care o lucrează ei zi şi noapte peste supuşii lor care lucrează mai ales cu mâinile:

“Voi, copii lucrători, luaţi-o pe cărarea cărţii Mele spre toate cuvintele Mele cu voi şi daţi-le bine împlinire peste voi şi peste biserică. Lucraţi aşa cum Eu vă povăţuiesc, ca să vină spre voi tot ajutorul cel din cer şi cel de pe pământ, că lucrarea Mea cu voi are nevoie de mare ajutor, fiindcă ea e mare, şi atât de mare că n-o poate cuprinde pământul, fiilor. Bogăţiile pământului sunt în mâinile oamenilor, şi Eu trag din greu pentru venirea Mea spre oameni, iar voi sunteţi mici, şi sunteţi trudiţi şi obosiţi şi neputincioşi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-09-2000)