Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
A se revedea predica de pe munte. Numai unii au acces la Imparatia Cerurilor, numai unii Il vor vedea pe Dumnezeu. Adica cei desavarsiti: saraci in pacate, nevinovati precum copiii, martiri pentru credinta samd. Ceilalti se vor putea mantui de cel rau, ca de exemplu talharul de-a dreapta sau Zaheu vamesul (cu casa lui), chiar fara sa fie botezati si impartasiti.
Pavel ne explica foarte bine:
Romani 2
12. Câți, deci, fără lege, au păcătuit, fără lege vor și pieri; iar câți au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecați.
13. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepți la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptați.
14. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceștia, neavând lege, își sunt loruși lege,
15. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conștiinței lor și prin judecățile lor, care îi învinovățesc sau îi și apără,
16. În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.
Mai aveti vreun dubiu ca mantuirea [de cel rau] le este oferita TUTUROR oamenilor, indiferent de religie, clasa sociala, nivel de cunoastere, perioada istorica sau locatie geografica? Altfel, Dumnezeu ar incalca liberul arbitru al oricarui om daca nu i-ar da sansa se se mantuiasca, predestinandu-l la iad din orice motiv.
|
Degeaba citim predica de pe munte sau altceva dacă nu pătrunzi cauza acelor legități descrise acolo. Noi trebuie să înțelegem de ce au fost date anumite porunci și am fost informați de anumite lucruri. Nimic din ceea ce ne sfătuiește Dumnezeu nu e la întâmplare, toate au un obiectiv precis. Porunca iubirii urmărește pacea în împărăția celor mântuiți și liniștea lor sufletească (un om pizmaș e chinuit, așa cum orice patimă se transformă în chin veșnic), porunca renunțării la cele lumești și la mândrie are rostul de a ne face plăcuți lui Dumnezeu etc.
Un om afectat de credințele mincinoase (diverse religii false, inclusiv ateismul) nu numai că nu poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu și unirea cu El, dar, presupunând că el este totuși acceptat de Dumnezeu (ceea ce nesigur în cazul când trăiește egoist, așa cum se întâmplă de obicei) el se scufundă tot mai mult în propria lume mincinoasă. Omul e același și aici și în veșnicie, dacă nu și-a vindecat sufletul de fantomele adevărului, întunericul lui (la figurat dar și la propriu) se va accentua și sufletul lui va ajunge tot chinuit. Întunericul cel mai dinafară din evanghelie nu este numai lipsa lui Dumnezeu ci și credințele false care în timp devin tot mai asfixiante. E un proces psihologic obiectiv.
Noi avem impresia că viața noastră e un fenomen autonom dar în realitate Dumnezeu ne ține, fără El am cădea probabil în neființă. Și El ne va ține, dacă va vrea mila Lui, și în veșnicie. Deci ca Dumnezeu să facă acest efort trebuie să aibă un motiv, să-I fie plăcuți cei pentru care face asta. De aceea în cazul în care nu ne-am străduit toată viața și din toate puterile pentru a-I fi plăcuți, situația noastră e nesigură (e nesigură oricum, dar dacă ne străduim avem ceva mai multe șanse).
Să nu ne amăgim cu unele versete din Biblie care par încurajante. Totul depinde de bunul plac al lui Dumnezeu și este iresponsabil să ne cheltuim viața cu altceva dect cu slujirea Lui totală. Biblia poate fi și un obstacol, vedem la protestanți cum sunt amăgiți că se mântuiesc prin credință, fără efort.