Despre manie si clevetire
21* Blandetea mincinoasa ascunde ura cea nebuna. Cel ce o leapada pe aceasta a aflat iertare, dar cel ce se foloseste de dansa se lipseste de orice indurare.
22* Unii s-au dat pe ei insisi ostenelilor si sudorilor pentru a dobandi iertare, dar cel ce nu tine minte raul a luat-o inaintea acestora, daca adevarat este cuvantul: ''Iertati degraba si vi se va ierta din belsug.'' (Luca 6,37) Netinerea de minte a raului este semnul neindoielnic al adevaratei pocainte; cel ce tine insa minte raul, si-si inchipuie ca se pocaieste, este asemenea celui caruia i se pare ca afla o comoara in vis. Cand se va trezi, nimic nu va avea.
23* I-am vazut pe unii ce tineau minte raul, indemnandu-i pe altii sa nu faca aceasta, si rusinandu-se intr-un timp de propriile lor cuvinte, au pus si ei capat patimii acesteia. Uneori si cei ce nu fac, dar invata sunt folositi de cuvintele lor, care nu acopera faptele, caci de multe ori cuvintele omului nu sunt ale lui, ci ale lui Dumnezeu Care-l sileste sa vorbeasca prin constiinta lui. In acest caz, prin cuvintele ce le rostesc unii isi predica, sau li se predica si lor; sau din vointa de a incalzi pe altii pentru un lucrul bun, se incalzesc si pe ei insisi. Caldura cu care primesc altii cuvintele rostite se intinde si la ei.
24* Nimeni sa nu-si inchipuie patima maniei, usoara, trecatoare sau putin primejdioasa, caci una ca aceasta de multe ori cuprinde pana si inimile barbatilor duhovnicesti.
25* I-am auzit pe unii care cleveteau si am ramas uimit, caci acesti lucratori ai rautatii se aparau spunand ca fac aceasta din dragoste si purtare de grija. ''Pe cel ce cleveteste in ascuns pe aproapele lui, alunga-l.'' (Psalmi 100/5) Daca spui ca-l iubesti, roaga-te in taina pentru el si nu-l lua in bataie de joc, caci acesta este felul iubirii primit de Domnul.
26* Sa nu-ti ramana ascuns lucrul acesta si te vei trezi incetand sa mai judeci pe cel ce greseste: Iuda era in ceata ucenicilor, iar talharul in ceata ucigasilor, si intr-o clipa s-a facut o schimbare minunata intre ei.
27* De voieste cineva sa biruiasca duhul clevetirii, sa nu-l invinovateasca pe cel ce a gresit, ci pe dracul care l-a ispitit, caci chiar daca se intampla sa nu fim siliti de nimeni atunci cand cadem, noi nu voim totusi sa pacatuim inaintea lui Dumnezeu.
28* Precum focul este potrivnic apei, tot la fel de potrivnic este a judeca pe cel ce voieste sa se pocaiasca.
29* Ascultati-ma pe mine toti cei care osanditi faptele altora, daca este adevarat, cum de fapt chiar este, ca: ''Cu ce judecata veti judeca, cu aceea veti fi judecati'', negresit, in cele in care-l vom judeca pe aproapele, in acelea vom cadea, fie sufletesti, fie trupesti si altfel nu va fi. Contabilii nemilosi si amanuntiti ai greselilor aproapelui sufera de aceasta patima pentru ca nu si-au adus niciodata aminte cinstit si deplin de greselile lor. Caci daca ar privi cineva amanuntit la pacatele sale, inlaturand valul iubirii de sine, nu s-ar mai ingriji de nimic din cele dinafara, ci ar socoti ca nu-i ajunge timpul nici macar pentru a se plange pe sine, chiar daca ar trai o suta de ani si de-ar vedea lacrimile ce-i curg din ochi devenind un adevarat Iordan. (Daca mintea n-ar parasi luarea aminte de sine, lasand pe cele ale sale si razand de ale altora, n-ar ajunge sa judece, caci judecarea si cercetarea altora este de fapt uitare de sine.)
30* Am cercetat cu grija plansul si n-am gasit in el nici o urma de clevetire.
|