Motto: ,,Socrate credea ca Adevarul este evident pentru orice om in toate mintile si lipsit de prejudecati.Problema era ca oamenii erau plini de prejudecati care impiedicau ca ideile adevarate sa iasa la lumina din strafundurile constiintei lor:sarcina lui era aceea de moasa:de a-i ajuta pe oameni sa-si nasca propriile idei adevarate,prin inlaturarea piedicilor.Metoda ,,maieutica" a lui Socrate a exercitat o imensa influenta asupra gandirii civilizate"

Nu am postat fara rost acest citat din cartea ,,Church and gnosis:A study of Christian thought an speculation in the second century" a lui Francis Burkitt.La inceputurile crestinismului,mesajul Mantuitorului urma sa fie adus in lumea lui Socrate.Acesta adevarata ciocnire a civilizatiilor in anumite momente(Faptele Apostolilor 17:18-33)are o explicatie si mai ales ne arata ca radacinile unor probleme de interpretare din prezent sunt adanc ingropate in trecut.

Profesorul Francis Burkitt,de la Universitatea Cambridge, explica rostul acestei afirmatii:,,Dintr-un anumit punct de vedere problema cu care s-a confruntat ganditorul crestin din secolul al doilea este similara cu ceea pe care o avem si noi de rezolvat astazi:cum sa exprimam in termeni potriviti lumii moderne mesajul evanghelic care a fost propovadit intr-o societate atat de indepartata de noi si atat de diferita ca perspectiva.

Este aceiasi problema cu care s-au confruntat inainte oamenii din secolul al doilea dupa Hristos,cand Evanghelia a fost transferata din Palestina in Europa,si dintr-un mediu semit in civilizatia cultivata,stiintifica si filosofica a lumii greco-romane"

In prezent,asa cum arata si Millard J.Ericksson,in ,,Christian Theology",gradul de autoritate al afirmatiilor teologice poate fi privit din mai multe perspective iar studiul critic al Bibliei,extrem de dezvoltat in prezent,poate fi structurat pe cel putin sapte etape.Asa cum puteti observa,nu ma refer la abordarea Bibliei din perspectiva clasica a unui credincios ci mai degraba din perspectiva unui cercetator biblic,cee ce,evident,comporta alte abordari.Aici ar putea aparea un conflict de abordare intre ceea ce remarca Windorin si abordarea analitica,cu un pronuntat accent laic.

Eriksson remarca si el acest posibil conflict,la fel cum Apostolul Pavel s-a trezit,in Areopag,fata in fata cu o critica rationala a mesajului sau.Dupa cum puteti vedea s-ar putea sa fim,in anumite privinte, doar mostenitorii unui vechi razboi al ideilor mintii umane in incercarea de a explica,in contextul unei epoci,un mesaj atemporal si divin.Iar acesta incercare,prin esenta ei,este sortita atat polemicii cat si unei variate interpretari.

Daca gradele de autoritate ale unei afirmatii teologice(dpdv al afirmatiilor directe ale Scripturii,implicatiilor directe sau probabile,concluziilor inductive sau deduse precum si speculatiilor fatise)si studiul critic al Bibliei (critica textuala, a surselor literare,a formei,redactarii,istorica,a religiilor comparate,textuala)au depasit in prezent abordarea traditionala a textului sacru atunci nu-mi mai ramine decat sa ajung si eu la aceiasi concluzie cu Profesorul Burkitt: ,,Inteleptul din vechime a spus ca :Este o vreme pentru toate.Problema este ca oamenii nu au intotdeauna destula intelepciune pentru a stii care drum din epoca lor este cel mai potrivit."

Iar acest pericol real cu care ne confruntam a fost extrem de bine,in opinia mea,surprins de Adolf von Harnack: ,,Exista intotdeauna pericolul ca sub forma cunosterii,dogma sa inlocuiasca credinta,sau sa o puna in legatura cu o doctrina a religiei,iar nu cu Dumnezeu sau cu o experienta vie"