Este neîmpărțit după înomenire, deși știm că Cuvântul venit din Dumnezeu-Tatăl și templul Lui din Fecioara nu sunt una prin fire, deoarece trupul nu e de o ființă cu Cuvântul din Dumnezeu. Dar, fiind una prin întâlnire și îmbinare negrăită și deoarece trupul Mântuitorului s-a făcut de viață făcător, ca cel ce s-a unit cu Viața după fire, adică cu Cuvântul din Dumnezeu, când îl mâncăm, avem viață în noi, fiind uniți și noi cu Cuvântul, precum este el unit cu Cuvântul sălășluit în el.
sursa: aceeași ca mai sus, dar pag. 408
Se poate observa gândirea sfântului Chiril al Alexandriei care exprimă adevărul despre trupul Mântuitorului Hristos. Datorită unirii Cuvântului cu natura umană prin înomenirea Sa trupul Său s-a făcut de viață făcător tocmai datorită unirii acelui trup fără păcat cu Cel Care este și era Viața după fire. Cu atât mai mult trupul înviat al Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos a fost pătruns de viață și de putere dumnezeiască (așa cum spune și Dumitru Stăniloae în comentariul de mai sus) după învierea Domnului când practic trupul Său a devenit cu neputință de a mai fi supus morții, învierea Domnului comunicându-i trupului lui Hristos puterea învierii dumnezeiești, a vieții nemuritoare. Astfel socotința că trupul lui Hristos ar fi doar un simplu trup omenesc care ar fi lipsit de puterile dumnezeirii Fiului lui Dumnezeu și a învierii dumnezeiești biruitoare a morții este o blasfemie de cea mai joasă speță, de condiția unei ignoranțe plină de nesimțire și este în fapt, pe lângă o manifestare a profundei ignoranțe a celor care nu au experimentat niciodată în viața lor puterea harului Duhului Sfânt în inima lor, este deci în același timp o manifestare a influenței satanice, demonice asupra unora rupți de trupul lui Hristos, adică de Biserica Lui, și implicit și de harul Duhului Sfânt care se comunică Bisericii lui Hristos.
|