[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Din declaraţiile Mântuitorului vă pot da şi alte exemple de texte "foarte explicite":
“Eu sunt Pâinea vieţii.” Ioan 6,48.
“Eu sunt uşa oilor.” Ioan 10,7.
“Eu sunt uşa.” Ioan 10,9.
“Eu sunt calea.” Ioan 14,6.
“Eu sunt adevărata viţă.” Ioan 15,1.
“Stânca era Hristos.” 1 Cor. 10,4 (“Eimi” la trecut).
La ce concluzii am ajunge dacă în aceste propoziţii simple şi "explicite", în care între subiect şi obiect se află ca predicat verbul “eimi” (a fi), iar noi am pune semnul egalităţii între subiect şi obiect? Dacă în aceeaşi construcţie de frază Hristos este uşa, calea, viaţa şi stânca figurată, de ce ar fi străină de adevăr că pâinea este trupul Lui figurat şi vinul este sângele Lui figurat?

Domnule, dv plecaţi de la prezumţia lipsei de claritate şi ambiguităţii. Eu nu pot să cred că Isus a spus lucruri care se pot interpreta în dodii, ci mai degrabă cred că unii dintre oameni, sub sugestie diabolică, interpretează spusele Lui astfel încât să se rupă de ceea ce le-ar putea aduce mai mult folos.
"Textul scos din context este pretext" spunea nu mai ştiu care înţelept. Şi nicăieri nu este mai adevărat acest lucru, decât în privinţa Cărţii. De exemplu, când Isus spune "Eu sunt uşa oilor", găsim un întreg context de alegorie didactică: este parabola oii pierdute şi a bunului păstor. Pentru TOŢI era clar contextul alegoric. Aşa cum erau ei oi, aşa era şi Cristos cioban. Cu totul altul este contextul de la Sf Cină, când ucenicii Lui simt durerea apropiatei despărţiri şi au sentimentul că vor deveni orfani. Atunci Isus nu face parabole, nu a făcut nici una la Sf Cină, ci instituie un mijloc prin care El va fi mereu în mijlocul lor.