Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Degeaba citim predica de pe munte sau altceva dacă nu pătrunzi cauza acelor legități descrise acolo. Noi trebuie să înțelegem de ce au fost date anumite porunci și am fost informați de anumite lucruri. Nimic din ceea ce ne sfătuiește Dumnezeu nu e la întâmplare, toate au un obiectiv precis. Porunca iubirii urmărește pacea în împărăția celor mântuiți și liniștea lor sufletească (un om pizmaș e chinuit, așa cum orice patimă se transformă în chin veșnic), porunca renunțării la cele lumești și la mândrie are rostul de a ne face plăcuți lui Dumnezeu etc.
Un om afectat de credințele mincinoase (diverse religii false, inclusiv ateismul) nu numai că nu poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu și unirea cu El, dar, presupunând că el este totuși acceptat de Dumnezeu (ceea ce nesigur în cazul când trăiește egoist, așa cum se întâmplă de obicei) el se scufundă tot mai mult în propria lume mincinoasă. Omul e același și aici și în veșnicie, dacă nu și-a vindecat sufletul de fantomele adevărului, întunericul lui (la figurat dar și la propriu) se va accentua și sufletul lui va ajunge tot chinuit. Întunericul cel mai dinafară din evanghelie nu este numai lipsa lui Dumnezeu ci și credințele false care în timp devin tot mai asfixiante. E un proces psihologic obiectiv.
Noi avem impresia că viața noastră e un fenomen autonom dar în realitate Dumnezeu ne ține, fără El am cădea probabil în neființă. Și El ne va ține, dacă va vrea mila Lui, și în veșnicie. Deci ca Dumnezeu să facă acest efort trebuie să aibă un motiv, să-I fie plăcuți cei pentru care face asta. De aceea în cazul în care nu ne-am străduit toată viața și din toate puterile pentru a-I fi plăcuți, situația noastră e nesigură (e nesigură oricum, dar dacă ne străduim avem ceva mai multe șanse).
Să nu ne amăgim cu unele versete din Biblie care par încurajante. Totul depinde de bunul plac al lui Dumnezeu și este iresponsabil să ne cheltuim viața cu altceva dect cu slujirea Lui totală. Biblia poate fi și un obstacol, vedem la protestanți cum sunt amăgiți că se mântuiesc prin credință, fără efort.
|
Eu am pus in discutie numai situatia omului pagan, care nu are habar de crestinism si care traieste o viata in stare de bine. Adica nu este viciat, nu este corupt, ci este un exemplu de conduita morala in mediul in care vietuieste. Acest suflet, dupa spusele Bibliei, se poate mantui [de ala rau care ne vrea moartea] prin legea firii, prin constiinta care ii descopera starea inaintea Judecatorului. Fericiti cei blanzi, ni se zice, ca aceia vor mosteni pamantul. Da, le va fi imposibil celor nebotezati, nespovediti si neimpartasiti sa ajunga la cunoasterea Lui Dumnezeu, la viata vesnica, insa Dumnezeu le rezerva o stare existentiala mantuita de duhurile rele, dupa masura dragostei de care vor fi capabili in momentul mortii.
Pentru ca da, nimeni nu este predestinat la iad, zica cine ce-o vrea. Bunul plac al Lui Dumnezeu este ca prin chipul Lui cu care a inzestrat fiecare om de pe pamanul asta omul sa poate sa se inalte, pe cat posibil - functie de N variabile, spre asemanarea cu Creatorul sau.