[Paduraru]

Este un topic binevenit. Resping total ideea horoşchiopului (sic). Despre muncitorii care lucrează în incinta sfintelor biserici ştiu şi eu că nu se dau în lături să ia o doză mai mare de întăritor, să mai tragă câte o ţigară şi dacă "scârţâie" un pic lucrarea, să zică vreo două vorbe de duh rău. Este deranjant, vă rog frumos să mă credeţi, dragi creştini! La biserica parohială unde merg, ori de câte ori au fost lucrări, au participat activ enoriaşii; alţi meşteri au participat doar când s-a lambrisat exteriorul bisericii, când s-a schimbat acoperişul, când s-a construit clopotniţa nouă şi când s-a extins pridvorul (dar, pe lângă ei au participat şi enoriaşii). Recent, s-a înlocuit pardoseala din lemn cu beton şi gresie. Am participat şi eu. Cu durere spun că au fost destui care s-au "întărit" cu băutură peste limita lucidităţii, alţii au folosit destule expresii triviale, alţii au fumat; toate în curtea bisericii. Dumnezeu să mă ierte că am amintit aici de păcate ale fraţilor mei, dar când le-am zis s-o lase mai uşor cu cele care nu sunt ale bisericii, mi s-a răspuns ceva de genul: "A plecat un pic popa şi poate ai rămas tu în locul lui." Când era preotul de faţă, se comportau normal.
În biserică atunci când preotul sau strana atât de frumos psalmodiază către Dumnezeu, e deranjant "ringtone-ul" unui telefon mobil. Ce caută în Sfânta Biserică telefonul mobil, când la Heruvic se spune aşa de frumos "toată grija cea lumească, acum să o lepădăm". O dată, la un Sfânt Maslu, era lângă mine un om la care a început să-i sune telefonul. Nu m-am putut abţine şi i-am zis: "Bade, închide telefonul!!!". Apoi, cu ţinuta indecentă a junelor, asortată din belşug cu ruj, farduri, coafuri şi machiaje nu sunt de acord. Spunea într-o predică părintele Amfilohie Brânză că "dacă vrei să nu te încerce demonul curviei, adoptă o ţinută mai decentă". Cred că fetele care mai vin la biserică, ar putea să poarte o fustă lungă, ar putea renunţa la ruj, farduri, machiaje şiu dacă nu suportă baticul, ar putea măcar să adopte o pieptănătură decentă. La mănăstirea Călui (DJ), când mai slujeşte bătrânul duhovnic şi vede fetele îmbrăcate indecent, spune direct: "Voi aţi venit aici ca să-mi smintiţi băieţii (n.m.: ucenicii)?" La o mănăstire aproape de mine, părintele stareţ dacă vede vreo fată/femeie fără fustă şi batic, imediat le trimite la pangar unde are batice şi fuste. Direct, nu mă deranjează, pentru că nu mă uit după oameni; prefer să-mi concentrez atenţia la Sfânta Liturghie. Însă sunt unii care abia au început să vină la biserică şi se pot sminti uşor. Prin adolescenţă recunosc faptul că îmi mai aruncam privirea după câte o jună cu minifustiţă.
Îmi permit o mică paranteză. În comuna vecină unde îmi desfăşor serviciul, este o comunitate mică de penticostali. Adeptele mereu poartă fustă lungă şi măcar o eşarfă pe cap în viaţa de zi cu zi.
Mă întreb de ce ei pot să adopte o ţinută smerită, iar noi care ne batem cu pumnul în piept că suntem adepţii adevăratei credinţe, nici la Sfânta Liturghie nu putem să avem o ţinută decentă?!? Pentru bunul Dumnezeu nu am putea face acest lucru?!?
Mai mult, dacă unele fete adoptă baticul pe cap şi fusta lungă, sunt caracterizate drept habotnice. Ştiu un caz real, iar fata respectivă (o bună creştină) se gândea să renunţe la batic în Sfânta Biserică. Părerea mea personală este că, în Biserică, ţinuta ideală ar fi costumul popular. Uneori îl mai îmbrac (la hramul bisericii şi când se face maslu de obşte, dar şi mai rar în alte duminici).
Pentru a lua atitudine, primul pas este exemplul personal, apoi dojana cu blândeţe.
Rog pe bunul Dumnezeu să mă ierte pentru că am pomenit păcatele fraţilor mei!!!
Post binecuvântat şi plin de bucurii duhovniceşti să aveţi!!!