Sebastiana draga, multumesc pentru recomandari.
Sfatul tau de a nu intra in anumite ritualuri pentru care nu stim cat suntem de pregatiti este binevenit in general.
In cazul meu particular, eu imi asum intreaga raspundere a actiunilor mele, adica cam stiu ceea ce fac si daca este ceva in neregula suport consecintele. Nu ma deranjeaza si nici nu mi-e frica. Dar, subliniez, este o decizie strict personala, nu recomand nimanui sa faca ceea ce fac eu.
Ceea ce am vrut eu sa transmit celorlalti care citesc postarile noastre este ceva f. simplu. Daca ai sufletul curat, fara ganduri, fara sa te influenteze cineva chiar daca pare ca iti doreste tot binele din lume (pe care oricum nu are cum sa-l cunoasca atata timp cat exista multe nedezvaluite in lumea nevazuta), nu ti se poate intampla nimic RAU. Cultul raului este propriu mintii umane, Dumnezeu nu are cum sa "gandeasca rau", iubirea nu poate fi rea, plina de amenintari, pedepse si alte infricosatoare perspective.
Tot ceea ce este rau este in mintea omului, fie ca ne place sau nu, iar a vorbi in numele lui Dumnezeu, ca si cum ai fost delegat a-l reprezenta cand nici macar nu stii si nici nu intelegi ce inseamna, este doar exagerat, o inchipuire a mintii.
Ce exista si ce nu exista nu avem nici unii si nici altii cum sa dovedim, sunt doar pareri si credinte personale ale fiecaruia bazate din pacate prea putin pe experienta personala de viata, ma refer la experienta rugaciunii si a comuniunii cu Dumnezeu.
|