Citat:
În prealabil postat de Mihailescu-Marin Daniel
Spun sincer ca imi lipseste vointa si rugaciunea permanenta (ma refer la rugaciunea de dimineata si seara), imi lipseste credinta adevarata, imi lipseste curajul de a spune nu. Stomacul meu a ajuns creierul meu, daca el imi spune sa manan eu mananc.
|
Daniel, singuri ajungem sa simtim apasarea patimilor care ne stapanesc. Dar nu tot singuri putem ajunge sa ne salvam de sub povara lor. Oricata vointa am avea si oricat ne-am lupta de unii singuri vom sfarsi regretabil, pentru ca in noi va invinge iubirea de placere.
Trebuie insa sa stim ca de unde noi nu mai putem, poate harul lui Dumnezeu. Incredintat de acest fapt, incearca sa pui inceput bun cailor prin care il poti dobandi. Cere de la Dumnezeu harul Sau prin rugaciune, asa cum poti tu si cat de des poti tu. Infraneaza-te de la mancare si posteste dupa aceleasi considerente.
Nu tine durerea ta numai pentru tine si spune-o sotiei, celor apropiati dar mai ales preotului duhovnic. Participa cat de des poti la Sfanta Liturghie si Sfantul Maslu, iar atunci cand ai posibilitatea, da un pomelnic. Nu nesocoti rugaciunile celorlalti si mai ales pe cele ale Bisericii care se vor face pentru tine. Sa spui "Doamne, daca nu pentru rugaciunile mele, macar pentru rugaciunile celorlalti Sa-mi dai mangaiere si izbavire in aceasta lupta cu pacatul!".
Sunt numai cateva ganduri. Totul este sa nu deznadajduiesti si sa nu te dai batut. Iti garantez ca aceasta este o cale care da rezultate mai bune decat sportul sau retetele de la nutritionisti. Si acestea sunt bune, dar numai lupta cu patimile purtata in Biserica, ne ajuta sa indepartam sau sa "tinem in frau" chiar sursa raului.
In rest, "rabdare, rabdare, rabdare..."