Cred ca este o intalnire fericita intre dragostea lui Dumnezeu si frica noastra fata de dreptatea Sa.Daca ne este frica de judecata Sa,fara sa cartim si sa ne razvratim,aceasta ne va fi ca o pavaza in lupta cu pacatul.La fel,vom fi ajutati sa ne infrangem increderea in sine excesiva si mandria,caci nu ne vom teme de lume ci doar de Dumnezeu.Cu adevarat frica de Dumenzeu este inceputul intelepciunii. A iti fi frica fara a socoti aceasta ca o robie,este un lucru placut lui Dumnezeu,care nu e aspru decat cu cei nedrepti si ingamfati.
"Inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi"
Frica este mai degraba fata de noi,ca sa nu pacatuim,si prin care ne recunoastem slabi si cerem ajutorul lui Dumnezeu
|