Eu cred că bătrânețea fizică decurge din cea sufletească. Dacă e sufletul bătrân, asta se va răsfrânge și în trup, dar dacă sufletul se menține tânăr, bătrânețea nu intervine.
Iar bătrânețea sufletului are trei cauze: uitarea de sine, autosugestia și conformismul social.
Uitarea de sine intervine datorită raționamentelor deliberate, care abat sufletul afară din sine. Dacă petrecem permanent cu mintea adunată ne și mântuim (în aceasta constă rugăciunea sau pocăința permanentă) și ne păstrăm și funcțiile psihice în stare integră.
Autosugestia este convingerea că e natural să îmbătrânești. Din inerție intelectuală oamenii cred că natura ale legi implacabile (ceea ce e o prostie, legile naturii sunt relative) și că faptul că ceilalți îmbătrânesc e o dovadă că bătrânețea e inevitabilă și această convingere chiar produce îmbătrânirea.
Conformismul social în legătură cu îmbătrânirea constă în dorința adolescenților de a arăta maturi, lucru care se manifestă poate și la vârste mai înaintate.
Deci, dacă acestea sunt evitate îmbătrânirea, uzura sufletească nu mai are loc și implicit nici cea fizică. Dumnezeu ne-a creat pentru viața veșnică și o veșnicie în stare de bătrânețe e un chin, deci bătrânețea e un accident.
__________________
Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide.
Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide
|