[georgeval]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mai pe româneşte, oameni care conduc Biserica şi au deprindere avansată în a gândi despre cele de dincolo s-au străduit să găsescă în ce fel s-ar putea împăca dogma bunătăţii infinite a lui Dumnezeu, care nu ar putea să chinuie veşnic nişte copii care nu au avut posibilitatea de alegere, cu dogma necesităţii absolute a Botezului pentru mântuire, transmisă nouă de Isus şi de Apostoli. Şi aşa s-a ajuns la acest limb, în care copiii, deprivaţi de viziunea beatifică pe care o numim "mântuire", pot beneficia totuşi de fericirea naturală, aceea pe care o întâlnim în cele mai bune momente pe pământ.

Pe mine aceasta deprindere ma inspaimanta. Este o conceptualizare spre deosebire de raspunsurile duhovnicesti ale Parintilor Bisericii.