Citat:
În prealabil postat de anna21
Coralina, nu cred ca afirma cineva ca femeia nu trebuie sa munceasca.
Dar daca se implica prea mult intr-o cariera, copiii au de suferit. Nu cred ca merita sa faci acest sacrificiu (copiii) pentru o cariera.
Daca s-ar implica bunicii, poate ca ar mai merge.
Dar copiii nu pot fi lasati in grija unei institutii, in grija strainilor etc. Este vorba doar de cativa ani, dar care sunt esentiali pentru copii: macar acei 7 ani "de acasa" trebuie sa-i petreaca in familie (nu la gradi).
Parerea mea.
Eu nu traiesc in Romania, iar aici exista inca mentalitatea ca femeia sa stea cu copiii. Cunosc femei care au stat cu copiii pana la varsta scolara (sau chiar mai mult), iar apoi (sau in paralel) au facut cursuri pt a se reintegra in piata muncii dupa o pauza mare. Sotul meu are colege care au terminat scoala la 40 ani (dupa ce au crescut copii) si nu sunt deloc cazuri rare.
|
Anna, eu nu sunt adepta lasarii copiilor in crese si gradinite cat e ziua de lunga. Eu pledez pentru echilibru. Am auzit foarte multe mame dorindu-si sa faca si altceva decat sa schimbe scutece si sa incalzeasca biberoane cat e ziua de lunga. Unele mi-au spus chiar ca simt nevoia acuta de-a discuta cu adulti pentru ca tot timpul si-l petrec acasa, cu copiii. Eu nu vad nici o problema in a recunoaste ca de la meseria de mama trebuie sa iei si pauze.
Asa s-ar justifica, de exemplu, un job part-time (unde locuiesc eu asa procedeaza majoritatea mamelor, 24 - 32 ore muncite pe saptamana; unii tati isi iau si ei o zi libera / sapt. pentru copii).
Problema cu reintegrarea pe piata muncii este extrem de spinoasa; in conditiile actuale o gaura de cativa ani in CV reprezinta un motiv ca angajatorul nici sa nu vrea sa te invite la o discutie fata in fata (cunosc o multime de cazuri). Asadar nu e asa de simplu sa spui: ma dedic timp de 4-7-10 ani copiilor iar mai apoi imi reiau serviciul.