O sa dau un citat dintr-un film/carte, "Mizerabilii" de Victor Hugo.

Personajul care-l spune este Javert, care-si da seama cat de mult s-a inselat in privinta lui Jean Valjean, si se sinucide, nestiind ce sa aleaga intre a-si face cu corectitudine meseria si... a nu si-o face.

"Este uimitor cat de mult putem insela in privinta oamenilor!"

Asta-i un argument suficient de bun sa ierti si pe cei mai rai dusmani.Doar Dumnezeu stie tot ce se ascunde in sufletul fiecaruia. Nu este nimeni rau in totalitate.Si si pe aceia Dumnezeu oricum ii iubeste. Daca El ii iubeste, noi cu ce motiv ne-am putea indreptati sa ii dispretuim?...

De multe ori insa cel mai greu de iertat sunt micile defecte ale persoanelor apropiate noua si la care tinem.
Ca e mai usor sa ierti faptele rele ale unui dusman daca e departe de tine, decat sa ierti micile scapari ale unei persoane iubite care e mereu aproape de tine....

P.S.-daca nu poti sa-ti ierti dusmanii in sufletul tau, poarta-te oricum ca si cum i-au fi iertat cu ei. Ca apoi sa te poti ruga Domnului asa "Doamne in loc de fapte bune primeste bunavointa mea, si ajuta-ma Tu sa devin bun". Am citit ceva de genul asta intr-o rugaciune, mi s-a parut bine de retinut.