Cei ce nu urmaresc in viata aceasta nimic mai mult decat sa fie fericiti in lume si tihniti in trup,acestia n-au razboi cu diavolule acestia ii are fara razboi.Caci cata vreme umbla dupa tihneala si fericire desarta,n-au sa se trezeasca din vraja vrajmasa,care-i tine bine inclestati in lumea aceasta sensibila,prin care-i duce pe nebagate de seama la pierzare sigura.De aceea a zis un Sfant Parinte ca cea mai primejdioasa temnita e aceea in care te simti bine:nu vei iesi din ea niciodata.Razboiul incepe abia cu cei ce vor sa-si refaca fericirea Raiului pierdut,stradanie pt. care invata sa se desprinda pe rand din toata tihneala si slava desarta a vietii acesteia.Toate patimile sau lucrarile impotriva firii se ivesc mai intai in minte,in paretea cea mai subtire a fapturii noastre nevazute.Aici vine un gand al acestei lumi si sta ca o momeala.Iar mintea daca e neinvatata despre lucratura straina,ca un miel nestiutor,vede lupul si de duce la el,crezand ca e oaie,iar daca lupul mai e si viclean,se imbraca in piele de oaie,si bietul miel,neavand mirosul oii cercat,tot de-a zburda seduce in coltii lupului flamand.Prima intalnire intre minte si diavol e linia momelii,pe care o flutura in vazul mintii.Sf.Marcu Ascetul pune ca:,,Momeala aruncata de satana este aratarea unui lucru rau in forma exclusiva a unui gand.Ea foloseste putinatatea credinteinoastre ca prilej sa se apropie de minte.Caci daca am primit porunca sa nu ne ingrijim de nimic,ci sa pazim cu toata strajuirea inima noastra si sa cautam Imparatia Cerurilor din launtrul nostru,indata ce se departeaza mintea de inima,da loc momelii diavolului si se face in stare sa primeasca soapta cea rea.