In legatura cu ce ai intrebat, irina... imi place foarte mult o povestioara... Un misionar crestin s-a stabilit langa un calugar budist. Nu au discutat niciodata despre a cui religie este buna, cine are dreptate etc. Insa dupa 20 de ani de vecinatate, budistul a venit la crestin si i-a zis: `Vreau sa ma botez.` Asta mirat: `Pai de ce?` `Imi place cum traiesti`...
Ideea este ca vorbele de foarte multe ori nu sunt potrivite, sau si mai mult nu fac decat sa jigneasca, sa creeze aversiuni etc. Avem insa posibilitatea ca prin viata noastra de crestini sa facem mai mult decat sa incercam sa aratam altuia ca greseste...
Nu vorbesc de pasivitate... Consider ca discutiile pot fi constructive... Insa sa pleci intr-o astfel de la premiza: `religia ta este gresita si tu crezi in niste tampenii` in mod sigur nu il va face sa zica: `Ma, stii ca ai dreptate... sunt un tampit ca cred in asa ceva...`
Discuta despre altceva... Pune o lumina ortodoxa insa asupra oricarei discutii, subtil, fara sa dai conotatii religioase... Comporta-te ca un crestin (atentie insa... asta nu inseamna ignoranta, lipsa de flexibilitate, mandrie, agresivitate, etc). Mai devreme sau mai tarziu, cand iti vei crea un suport, cand vei avea o legatura, cand deja vei demonstra ca esti in stare sa sustii un adevar, atunci acela isi va face singur o parere corecta despre ce inseamna crestinismul.
Binenteles, daca cineva te provoaca, iar miza este credibilitatea ta.. poarta o discutie civilizata. Asta insa intr-adevar iti va solicita un bagaj solid de cunostinte teologice... DACA NU STAPANESTI BINE ASPECTELE IMPORTANTE ALE CREDINTEI NOASTRE, TACI.
Ai grija si la argumentele atat de folosite de unii dintre noi, care sunt depasite si nu au valoare... (de ex. in cazul icoanelor...` Noi nu ne inchinam materiei, ci ...`. Pai nici `paganii` nu se inchinau materiei... Si mai ales daca ne gandim la faptul ca mai zicem si ca icoana este impartasitoare de har.... ne face unu` praf... Asa ca zi-i: `Ne inchinam pentru ca ceea ce reprezinta icoana este ADEVARAT, REAL. Greseala idolatrilor nu era ca se inchina materiei - nici nu se inchinau... ci ca reprezentarea era una FALSA... vezi `Teologia Dogmatica` a lui Staniloaie).
|