[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de coralina

Acum 2000 de ani mergeai cale de cateva zile ca sa dai peste urmatorul sat iar acum stam inghesuiti in 80 m patrati si numim acel loc casa. Ca sa dam de vecin nu trebuie sa ne punem la drum serios, il gasim in cei 80 de metri patrati alaturati casei noastre...
Societatea e schimbata - felul in care suntem inregimentati de mici in tot felul de structuri care ne plamadesc fiinta (cresa, gradinita, scoala, serviciu, etc.), responsabilitatile pe care trebuie sa ni le asumam pe plan profesional (pentru ca altminteri nu avem cum sa supravietuim financiar), rutina zilnica (,) care nu mai pastreaza aproape nimic din ce faceau oamenii acum 2000 de ani (ce mancam, cum mancam, unde facem cumparaturile, cum ne petrecem timpul liber, cum interactionam cu cei din jur, etc).

Coralina, şi atunci, şi acum, oamenii trăiau şi trăiesc în locuinţe. După cum le-a dat Dumnezeu fiecăruia. Săracii trăiau în nişte bordeie asemenea garsonierelor confort III de azi, cum mergi de la Macaralei spre Poarta IV. Bogaţii, în nişte case falnice, cu iatac la etaj şi foişor, cum vezi de la Băneasa, după ce treci de Grădina Zoologică. Vecinii ? Habar nu am cum îi cheamă pe vecinii mei, exact ca şi când am fi în sate diferite. În viaţa obştii erau înregimentaţi oamenii şi atunci, iar acum sunt la fel de înregimentaţi, e adevărat că într-un mod mai formal. Responsabilităţi şi griji finanicare erau şi sunt, doar că atunci se chemau "secetă", iar acum "criză". Cumpărăturile le făceam şi le facem la prăvălie şi la piaţă. E adevărat, mâncăm carne mai multă, cereale mai puţine, iar mâncarea de obicei este mai procesată, din cauza mai ales a comodităţii noastre. Doar lăcomia a rămas la fel. Şi atunci, şi acum suntem gata să cedăm dreptul de primogenitură pe un blid de linte. Şi atunci jertfeam idolilor, şi acum o facem, doar bestiarul idolesc s-a schimbat, în timp ce capiştile din inima noastră sunt la locul lor. Oamenii de azi cred la fel de greu că Dumnezeu S-a întrupat şi spun: "Nu este acesta fiul tâmplarului ?". S-au mai schimbat uneletele tâmplarilor (şi acelea MULT mai puţin decât ne închipuim), dar mentalităţile au rămas. Printre puţinele lucruri noi este că noi ne credem mai cu moţ decât cei de acum 2000 de ani, care nu se credeau mai cu moţ decât cei din vremea Exodului.
Meditând, veţi descoperi cât de puţine lucruri, de fapt, s-au schimbat !

Probabil ca unii vor argumenta ca natura pacatelor pe care le face omul a ramas neschimbata. Esentialmente da, insa dat fiind faptul ca (,) contextul in care se manifesta omul s-a schimbat atat de mult, cred ca ar fi necesara o abordare nuantata a nomenclatorului de pacate al sec al XXI lea.

Cum spuneam, conextul s-a schimbat, într-adevăr, dar mult mai puţin decât am crede la prima vedere. Şi ? Ce are contextul cu păcatul ? Nu cumva facem din context, pretext ?