[Ioana_D]

În prealabil postat de Va_iubesc

Excelente raspunsuri. Nu ma gandisem la caminele studentesti, dar cred ca e intr-adevar foarte important sa fie informare si acolo. Deci terenul de actiune: caminele studentesti si spitalele/clinicile. Cum informam? Facem niste afise destul de mari despre avort? Cu etapele vietii copilasului ca sa se constientizeze ca el exista din prima clipa? Si dam niste adrese de site-uri unde se pot gasi informatii mai multe? Informam si despre Pr. Tanase si indrumam spre biserica?

Oare ar trebui a se faca informarea si in licee?

Ar trebui sa gasim oameni in toata tara, sa avem lista caminelor, a spitalelor/clinicilor, sa facem afisele si sa le distribuim. Pentru imprimare o sa incerc sa gasesc niste fonduri. Trebuie totusi sa luam legatura cu provita sa vedem ce fac ei si ce ne sfatuiesc. Un telefon la Pr. Tanase nu strica sau poate dau o fuga cand ajung in tara pana acolo. Poate mergem mai multi. Cu ocazia asta ne mai cunoastem si noi. Vedem care pe care se considera habotnic si extremist... :)

Elena

Salut!

In primul rand mi se pare foarte frumoasa initiativa voastra.

Sa nu credeti ca vreau sa va tai elanul, departe de mine aceasta intentie, dar m-am gandit totusi ca trebuie sa fim si realisti. In spitale va fi cam greu sa se faca ceva, ganditi-va ca medicii care fac avorturile nu vor sta sa priveasca(,) cum cineva le spune potentialelor paciente ca ceea ce vor sa faca e pacat si incearca sa le convinga sa renunte la ideea de a face acel avort, asta ar insemna ca le "ia painea de la gura", adica se fac bani frumosi din avorturi si medicii nu ar aproba o astfel de actiune...din cate stiu eu, pentru a lipi afise intr-un spital e nevoie de aprobare, pentru o campanie de informare in spital e nevoie de asemenea de aprobare, si cine sa o dea? medicii care traiesc de pe urma avorturilor? nu prea cred...ar fi nevoie sa gasim crestini la conducerea spitalelor, dar si asa nu e tocmai usor...stiu ca s-au incercat astfel de actiuni in clinicile de ginecologie, chiar stiu o povestioara tare trista pe care o sa v-o impartasesc : o femeie care astepta pentru a-i veni randul la operatie (avort evident) a reusit sa fie convinsa sa renunte (nu de medici, ci de cineva cu bune intentii) dar a venit asistenta care trebuia sa asiste la operatie si care lua si ea bani de pe treaba asta si a convins-o din nou sa faca avortul...ce vreau sa spun prin asta? ca trebuie sa ne gandim ca desi noi poate reusim sa semanam indoiala in sufletul acelor femei si poate merg acasa fara sa faca avortul, nu se stie daca ziua urmatoare nu se vor intoarce, impinse fiind de "prieteni" sau chiar de medicul lor ginecolog...s-au incercat multe lucruri despre care poate nu se stie, dar initiativele nu au fost prea bine primite de oamenii care aveau de pierdut de pe urma lor. Chiar si in licee, cand eram eu in liceu s-a tinut o ora despre avort si metode contraceptive, cu filmulete in care arata ce se intampla pe viu in timpul unui avort, dar aceste actiuni nu au fost primite prea bine de oamenii cu functii inalte, pe unii dintre colegi i-a impresionat ( din pacate prea putini) iar pe altii i-a lasat rece sau chiar i-a amuzat (in special pe baieti :) dar nu numai). Oricum e nevoie de aprobare pentru asa ceva, am participat si eu la campanii impotriva consumului de alcool si a cancerului de san in licee si e nevoie sa fie organizata bine actiunea si sa aiba sprijin.

Ideea mea e ca e nevoie de multa munca, rabdare si realism, astfel de actiuni aduc multe satisfactii, dar pot aduce si mari dezamagiri. Oricum e buna ideea cu Pro Vita in sensul ca o astfel de actiune are mai mult succes daca are un sprijin important si Pro Vita se ocupa de ceva vreme de asa ceva. Din cate stiu eu, se poate lucra ca si voluntar in aceasta organizatie.

Si eu sunt voluntara intr-o organizatie nonguvernamentala si nu sunt intotdeauna sprijinite actiunile acestor organizatii, trebuie intalniti oameni binevoitori pe care cu greu ii gasesti daca nu au si ei un profit de pe urma lor.

Eu zic Doamne ajuta pentru ca cred ca se poate face ceva cu multa vointa si incredere, dar e nevoie de timp si rabdare. Sper sa nu intelegeti gresit mesajul meu pentru ca nu vreau sa va descurajez, dar m-am gandit ca ar fi de folos sa fim si realisti :) Asa vad eu lucrurile

Doamne ajuta!
Ioana