[mariamargareta]

280. Cei 14 magnifici de la Pucioasa (IV)



De acum, “legănuţul” va fi purtător şi aducător de Duh Sfânt, care vine să-i mângâie pe liderii pucioşi atât de necăjiţi şi de întristaţi de neascultarea lui Iliuţă faţă de ei. Mihaela leagă cuvintele cu mult talent lacrimogen, amintindu-şi de basmele copilăriei şi de romanele adolescenţei, printre care “Toate pânzele, sus!” scris de Radu Tudoran. Tot ea distribuie şi rolurile principale: Nicuşor este un fel de Anton Lupan plângăcios ca un prunc care se leagănă cu corabia-legănuţ, Mihaela este un fel de Adnana îndurerată care face noduri marinăreşti la odgonul proorocesc al aducerilor-aminte, iar pe “Domnul” Pucios îl aşează pe sus pe catarg, în rolul lui Ismail, care scrutează orizonturile, înfăşurat în steagul românesc şi cu năframa “Noului Ierusalim” fluturând-o energic din mână. Iar lui Iliuţă nu i-a mai rămas decât rolul lui Spânu, care-i dispreţuieşte şi-i neiubeşte pe cei doi lideri pucioşi:

“Legănaţi-vă în Duhul Meu ca într-un legănuţ. Căutaţi cu Duhul Meu, Care vă mângâie pe voi. Uitaţi-vă în voi, şi uitaţi-vă în Mine ca să vedeţi, fiindcă în cartea Mea cu voi Eu M-am aşezat cu voi şi cu multe taine peste voi. Răvăşiţi-vă aducerile-aminte ale zilelor tainelor Mele cu voi şi legaţi-le firul şi veţi vedea înapoi şi înainte, şi veţi vedea tot mai desăvârşit locul Meu de lângă voi şi locul vostru de lângă Mine, şi aşa vom lucra mereu, mereu de acum, că a venit iară şi iară vremea cea dulce care vă învaţă prin dureri să fiţi voi vremea Mea, fiilor. Îmi sunteţi aşa de dragi când sunteţi îndureraţi! Sunteţi aşa de frumoşi când plângeţi! Sunteţi atât de slăviţi când sunteţi dispreţuiţi şi neiubiţi, că nu oricine are de la Mine darul cel mare de a vă iubi pe voi cu tot dragul, fiilor. Hai să plutim şi să ne dăm în leagăn şi să ne mângâiem. Hai, fiilor! Toate pânzele sus! Eu, Domnul, sunt sus pe catarg, cu steagul român şi cu năframa Noului Ierusalim pentru biruinţa cea mare mereu, mereu pentru Mine şi pentru voi. Fiţi stegari cu putere multă. Priviţi mereu la stânca aceea din care aţi fost luaţi ca să fiţi ai Mei, şi staţi în ea ca să fiţi. Cine voieşte să fie ca Mine, să se uite la voi” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 21 septembrie 2002)

Aşadar, liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor sunt de acum încolo etalonul desăvârşit pentru creştini: cine vrea să fie ca Hristos, să nu se mai uite la Hristos, ci să se uite la ei.