stiu foarte bine si eu teoria asta, vorba aia practica ne omoara.
Am fost si eu "la fata locului" de cateva ori, numai cand imi amintesc sunetele alea de iad mi se face groaza . Imi era frica si sa stau si sa plec, sa nu le atrag cine stie, poate daca simte slabiciune intra si in mine, nu sunt sfanta si stiu foarte bine de-aia mi-e si frica. Nu am pacate rele m-am ferit din egoism pentru mine si sufletul meu, nu am nici fapte bune cine stie ce decat superficiale fara sa ma pun pe mine in vreo situatie rea ...calea de mijloc pe care o tot aleg presupune si niste vulnerabilitati la atacuri din partea spiritelor malefice, asa ca traiesc cu teama, iar daca mi se cere mai mult decat am obtinut deja (spiritual), ma depaseste. E adevarat ce spui ca numai cu ingaduinta lui D-zeu esti atacat dar eu nu sunt in telepatie cu D-zeu (nu sunt sfant) asa incat sa stiu ce are de gand cu mine, asa ca mi-e frica fiind in necunostinta de cauza. Nor,al ca te rogi si incerci sa iti cresti credinta dar ce faci cand ajungi la maximul puterii tale si nu e suficient?
|