Îndată ce dependența de îndată se va lăsa alintată altădată, într-o altă zi,
ce mâine nu va mai fi... abea atunci se va simți, îndată ce omul va „mirosi” cam în ce s-a băgat îndată ce și-a băgat capul în nisisip ca struțul... căci în nisisip nu era ascuns ceea ce spera el să găsească și să crească... ci trecuse pe acolo un ispisisck,
marele mic ispisisck, care după ce a miorlăit ce a miorlăit, zgâriind pe la uși, și s-a dat cu cutia de carton a păpat din lăptic fiindcă era mic mic, mult prea mic... dar nu l-a păpat snobul mititel decât musai cu
cafia exact ca un purcel tot
de lapte, firește, căci
așa îl învățase ia, stimabila... și adorabila isipisisicuțucuță care se ținea tare... drăguță, dar nu era drăguță ci doar cam prostuță... fiindcă era prea mi
cuțucuță și nu era vina ei că era așa ci a... a... iar
îmi vine să...
nimich.
Așa că hai să-ți cânt și eu un
cântecel de leagăn:
Iepârpurașaș cor-conaș,
Ai fujujit de pe imarșaș,
Și te-ai dus colo-n sus,
Într-un ispisc mi te-ai ajuns...
Un dulrlău câine rău,
Te-a scornit din drumul tău,
Și ți-a dat de săpat-săpat,
Baalltă bună de scăpătat,
(pardon scăpat... ușor,
Dormi al
mamei puișor.)
''și-apoi ecoul papagalului:
„ Eu
știu c-ai să
mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești
suspărată, am să
te iert, e vechi
păcatul,.. și nu ești
prima...
vinovată. (Versiuniune după Minulescu, modificartă. Ce artă? Păi artă marțială și joială... firește.)
și... placa stricată, aia cu z
meus:
„Deci nu te mai agita
dejabba, că oricum
nu te mai cred!
Și oricâte
p-ape vei arunca din guriță după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate
val vârtej asupra ta... săramnă amăgită
de cel rău. ”''
”
Așa că
iubește-Mă draga mea...
dușmancă...”