[mariamargareta]

281. Spiritismul se exacerbează din nou la “Noul Ierusalim”- Pucioasa (I)

La soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil (pe stil vechi), liderii pucioşi au reuşit un nou număr de prestidigitaţie spirituală: aducerea de pe lumea cealaltă a spiritului lui nea’Mişu (Dănciucă Gheorghe, zis şi “păstorul Daniel”, decedat cu numai un an în urmă). Experimentul nu este deloc singular, pucioşii fiind experimentaţi în asemenea numere de iluzionism. Neobişnuită este însă virulenţa cu care spiritul lui nea’Mişu este manipulat pentru a înfiera cu mânie proletară pe cei care au îndrăznit în ultima vreme să facă dezvăluiri incendiare despre liderii pucioşi, “căpeteniile” Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu.

De la bun început se sugerează că oamenii care nu-i recunosc pe liderii pucioşi drept “căpetenii” nu sunt statornici şi nu au viaţă în slavă şi nu vor “să fie mici”:

“Eu sunt Cel ce sunt! Sunt Domnul Iisus Hristos şi Mă mărturisesc pe Mine Însumi cine sunt, căci Tatăl Meu Savaot Mi-a dat toată puterea în cer şi pe pământ, fiindcă M-am coborât din cer pentru om şi M-am întrupat în Fecioară ca să Mă nasc Prunc mic şi să-i dau omului pildă să fie mic şi să crească tot aşa, să nu crească mare, că el aşa a crescut şi aşa creşte şi nu rămâne statornic omul, că nu are căpetenie peste el ca să înveţe să fie mic, să fie statornic, să aibă viaţă în slavă, în ascultare ca a îngerilor, care au căpetenie peste ei şi sunt în slavă, în mare slavă, în mare aplecare, şi tot aşa şi lucrare.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Duhul ce se autointitulează “Mihail, căpetenia oştirii îngerilor” anunţă voalat tema zilei: vor fi judecaţi aspru cei care s-au dovedit în ultima vreme a fi cu multă încăpăţânare pentru susţinerea necredinţei lor în ideologia eretică de la Noul Ierusalim, şi pentru trădările celor care i-au părăsit pe liderii pucioşi şi au trecut la demascarea lor, şi pentru căderile lor din rangurile pucioşeşti, deţinute până nu demult de către cei care au dezertat:

“Mihail, căpetenia oştirii Domnului, îngerul Meu, strigă acum peste cei ce iubesc cuvântul Meu: Să staţi bine şi cu frică şi cu mare luare aminte să staţi şi să ascultaţi, că e vreme cu căderi şi cu încăpăţânare pentru necredinţă şi pentru trădări şi pentru căderi, iar Domnul vă învaţă salvarea!” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Duhul pucios face apoi o paralelă cu episodul biblic în care Iisus îi somează pe ucenici să-şi exprime cu voce tare părerea despre persoana Sa şi să spună cine cred ei ce este Cel din faţa lor. După ce s-a autointitulat “Domnul Iisus Hristos”, duhul pucios pretinde ca cei adunaţi la Pucioasa să se exprime în acelaşi fel (public, adică) şi să răspundă la aceeaşi întrebare: “cine este acela care le vorbeşte?” Cu alte cuvinte, “mânăstire într-un picior, ghici, ciupercă, ce-i?” Analogia cu episodul biblic este însă viciată de câteva elemente esenţiale. În primul rând, ucenicii care erau întrebaţi de Iisus Îl aveau în faţă şi-L auzeau vorbindu-le cu vocea Lui. Adepţii pucioşi nu au pe nimeni în faţă, decât pe liderii pcucioşi, şi nu aud glas din cer sau din văzduh vorbindu-le, ci îl aud pe Nicuşor cum recită ca o poezie un text pe care-l citeşte de pe o foaie de hârtie. În al doilea rând, Iisus cel care pune întrebări ucenicilor Se făcuse pe sine cunoscut prin multe fapte şi minuni folositoare celor nevoiaşi şi suferinzi. În schimb, duhul pucios care vorbeşte prin vocea lui Nicuşor (care e pe post de lector, de intermediar) nu s-a făcut cunoscut prin nimic, prin nici o faptă bună sau rea, dar consecinţele învăţăturilor sale au fost dintre cele mai rele (creştini dezrădăcinaţi, smulşi din Biserică, familii destrămate, indivizi aduşi la deznădejde şi la rătăcirea minţii). Cei care ascultă provocarea duhului se împart în trei categorii: unii îi acuză pe liderii pucioşi că s-au făcut pe sine înşişi Mesia, alţii nu înţeleg de ce cuvântul de la Pucioasa este infestat cu proorocii mincinoase, iar alţii mărturisesc că duhul de la Pucioasa este Hristosul biblic, care S-a coborât a doua sau a treia oară din ceruri, după ce S-a dezbrăcat de trupul pe care şi-L luase singur la Înviere. Pentru cei care nu-l primesc ca Mântuitor peste ei pe duhul Pucios care se face “carte pe pământ” se pune în discuţie şi alegerea unor pedepse care să-i lecuiască de “necredinţă”:

“O, popor adunat lângă poporul Meu cel de la izvor, am pus acum două mii de ani o întrebare ucenicilor Mei cei de atunci şi le-am zis lor: "Cine zic oamenii că sunt Eu?". Vă pun şi vouă această întrebare acum, iar voi daţi răspuns şi spuneţi-Mi cine ziceţi voi că sunt Eu, Cel ce grăiesc? O, Eu sunt Cel ce am fost hărăzit de Tatăl Meu prin cuvântul cel proorocesc al Duhului Sfânt că voi fi spre ridicarea şi spre căderea multora, şi iată, aşa sunt. Cei cu inimă de evreu Mă dispreţuiesc şi zic că de la ei putere se dau Mesia cei care Mă aşează în carte cuvânt în zilele acestea. Alţii spun că nu pot cuprinde ei adevărul despre acest cuvânt, iar alţii Mă aud şi Mă mărturisesc că Eu sunt Hristosul, Mântuitorul celor credincioşi. Dar voi cine ziceţi că sunt Eu, Cel ce grăiesc vouă? O, ce să fac cu cei ce nu Mă primesc Mântuitor peste ei prin acest cuvânt ieşit din gura Mea şi care se face carte pe pământ?” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Venirea duhurilor la Pucioasa se transformă într-o colcăială şi într-un freamăt al văzduhului, iar modelul de a avea căpetenii peste legiunile de îngeri care nu se văd, căci sunt ai întunericului, va trebui preluat şi pe pământ, de către adepţii pucioşi, care vor trebui să-şi aleagă nişte căpetenii cu nume de arhangheli (de exemplu, numele de “arhangheliţa Mihaela, căpetenia” ar putea fi un nume potrivit, căci vine de la “arhanghelul Mihai”, care este căpetenie peste îngeri):

“ Oştirea îngerilor e tot un freamăt aici, în văzduhul colinei slavei Mele cu poporul Meu slujitor venirii Mele acum cuvânt pe pământ. Pace vouă, şi fiţi ca îngerii, căci îngerii au căpetenii, şi aşa se fac ei slava Mea, iar văzduhul tresaltă de lucrarea slavei! O, nu numai îngerii trebuie să aibă căpetenii, ci mai mult oamenii trebuie să aibă, ca să se facă ei slava Mea. Arhangheli trebuie să fie şi între oameni, ca şi între îngeri […]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)