O marturie de data asta a unui capelan catolic despre faptul ca Lumina de la Ierusalim nu a aparut in prezenta clerului catolic. E si o martuire despre Lumina Sfanta, contestata de unii catolici.
Fulk- capelanul Regilor Cruciați ai Ierusalimului, după cucerirea Palestinei scrie următoarele:
Când pelerinii din vest – (din rândurile cruciaților), care au vizitat orașul Sfânt înainte de căderea Cezareei, pentru a sărbători Paștele - au ajuns la Ierusalim, tot orașul era în mare fierbere, deoarece Focul Sfânt nu mai apărea, iar credincioșii și-au petrecut întreaga zi, așteptănd zadarnic in biserica Învierii.
Deja de câteva ori preoțimea greacă și cea latină începusera să cânte „Doamne miluiește”, de câteva ori începuse cântările și patriarhul latin de asupra Sfântului mormânt, dar focul ceresc nu cobora peste nici una din candelele templului.
În următoarea zi, chiar de Paști, tot clerul și întreg poporul s-au adunat din nou în biserica Învierii și iarăși focul ceresc nu a pogorât.
Atunci, parcă inspirați de sus, preoțimea latină și regele, împreună cu toată curtea sa au purces, desculți, într-o procesiune către templul lui Solomon, fosta moschee a lui Omar, recent transformată în biserică creștină.
Între timp, grecii ortodocși împreună cu sirienii au rămas la mormântul Sfânt, rupându-și hainele de pe ei și implorând cu strigăte disperate harul divin când, în cele din urmă, Focul Sfânt a pogorât.
La vederea Lui, lacrimi de recunoștință au izvorât din ochii credincioșilor, toți au exclamat în cor „Doamne miluiește!” și s-au grăbit să își aprindă lumânările.
O bucurie totală a cuprins atunci Ierusalimul.
|