[cristiboss56]

În prealabil postat de Darkanian

Trist sunt atat de trist. Plang stau si plang dar de ce nu stiu, nu mai pot sa fac nimic de cand sunt trist , nici sa rezolv o problema din relatie , nici sa alin pe cineva daca are vreo problema, stau tacut si sunt foarte trist. Mereu plang cand vine vorba de asa ceva, cand stau la rugaciune sa ma rog nu mai simt nimic doar imi vine sa plang, si nu am linistite. Sunt atat de mult de trist inca ma simt ca un suflet abandonat departe lasat in paragina. Trist si iar trist sunt nimic si nimic nu ma mai simt in stare. Pe Dumnezeu lam suparat fara de numar si desi incerc sa imi pun nadejdea in El nu simt nimic decat tristete. Si daca vrei sa imi spuneti ca nu exista pacat care sa biruiasca Milovistivirea Lui este adevarat si stiu asta. Dar eu sunt trist si iar trist. Plang mereu si sunt trist !

Nu esti singur , frate in tristetea ta , iar singura noastra " consolare " e credinta , credinta si iar credinta , credinta in Mantuitorul nostru , Domnul Iisus , in Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu , in Tatal , si in Duhul Sfant , si in toti sfintii bineplacuti lui Dumnezeu ! Marea noastra sansa e , ORTODOXIA ! Nadejde , multa nadejde !