Mi-a ramas in minte un cuvant citit mai demult si care spune ca Dumnezeu nu face sa dispara definitiv suferinta in lumea aceasta, desi ar putea, din motive pedagogice, dar nici nu-l lasa prada suferintei pe cel care incerca sa-si asume aceasta cruce intru El. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu ar ingadui suferinta si boala daca tot El nu ar fi sprijin si ajutor.
Legat de medicina si tratamente, care au devenit cu timpul domenii atat de vaste si variate, sunt reticent fata toate celelalte metode de terapie specifice traditiei orientale dar si a celor ce incalca morala Bisericii. Nu pentru ca nu ar da rezultate, ci pentru ca rostul meu este sa vad un sens al celor intamplate, plecand de la "datele problemei", adica de la starea duhovniceasca si relatia mea personala cu Dumenzeu. Nu poti fi crestin ortodox si sa practici meditatia transcendentala sau mai stiu eu ce alte practici orientale, nici macar in scop terapeutic. Nu se cuvine a neglija Sfintele Taine ale Bisericii care, prin participarea noastra la ele cu credinta, nu in mod magic, ne aduc vindecare sufletului si trupului.
Sa fim onesti, starea de boala este nefireasca si este normal sa ne dorim sanatatea, dar sa nu uitam ca suntem chemati spre a-L iubi pe Dumnezeu mai presus decat ne iubim pe noi insine (propria sanatate) sau pe cei dragi ai nostri.
|