Citat:
În prealabil postat de Darkanian
Trist sunt atat de trist. Plang stau si plang dar de ce nu stiu, nu mai pot sa fac nimic de cand sunt trist , nici sa rezolv o problema din relatie , nici sa alin pe cineva daca are vreo problema, stau tacut si sunt foarte trist. Mereu plang cand vine vorba de asa ceva, cand stau la rugaciune sa ma rog nu mai simt nimic doar imi vine sa plang, si nu am linistite. Sunt atat de mult de trist inca ma simt ca un suflet abandonat departe lasat in paragina. Trist si iar trist sunt nimic si nimic nu ma mai simt in stare. Pe Dumnezeu lam suparat fara de numar si desi incerc sa imi pun nadejdea in El nu simt nimic decat tristete. Si daca vrei sa imi spuneti ca nu exista pacat care sa biruiasca Milovistivirea Lui este adevarat si stiu asta. Dar eu sunt trist si iar trist. Plang mereu si sunt trist !
|
Nu trebuie sa ne temem de emotiile noastre,ci sa invatam sa traim cu ele si sa le ascultam...ne pot spune anumite lucruri despre noi si cu siguranta chiar si din tristete putem invata.Faptul ca plangi este bine,pentru ca iti descarci sufletul,durerea nu trebuie reprimata,ci eliberata.
Inainte de dori sa ajuti pe cineva,este necesar sa te ajuti pe tine insuti,sa vezi care este radacina acestor trairi,cum poti sa vindeci eventualele rani,sa asimilezi experienta si sa mergi mai departe imbogatit sufleteste. :)