Citat:
În prealabil postat de anna21
3. Daca mai este necesar, dupa tot ce am spus deja, nu cred ca omul a fost mai "simplut" spiritual atunci cand traia in pesteri.
Nu cred intr-o evolutie spirituala.
Dimpotriva, nu mai retin unde am citit, dar cred mai degraba ca omul este intr-o continua cadere de la Adam incoace, cadere care se va sfarsi in vremea apocalipsei. (doar daca nu se va intoarce cu pocainta la Dumnezeu, desigur).
|
O intrebare:
in zilele noastre s-au gasit triburi de oameni care nu au avut contact cu nici o forma de civilizatie. Acestia nu cunosc decat pe semenii lor din trib, natura inconjuratoare, animalele din jur, cerul de deasupra capului si traditiile si credintele nascute in sanul comunitatii lor dupa puterea lor de perceptie.
Daca acestia ar fi avut acces la civilizatie , la toate informatiile, aici incluzand si descoperirea Scripturii ar fi fost mai evoluati spiritual sau doar simpli tribari care aduc jertfe soarelui sau nu stiu carui animal? Daca lor astazi li se descopera Scriptura, cineva ii va invata sa citeasca intr-o limba oarecare sa zicem engleza si vor descoperi pe Hristos si se vor converti la crestinism , evolueaza spiritual sau nu?
Copilul care se naste si care nu stie nimic despre existenta sa si a lui Dumnezeu, creste, invata , cunoaste credinta o practica dupa poruncile Scripturii si moare impacat, acesta evolueaza spiritual de la nasterea sa si pana la moartea sa? sau este acelasi prunc nevinovat si nestiutor?
Eu care am fost atee, si care am strabatut un lung drum al cunoasterii credintei pana astazi si care mai am mult drum de strabatut cu ajutorul lui Dumnezeu, am evoluat spiritual sau am stagnat la stadiul de acum 20 ani? Acum 20 ani nu citisem un cuvant din Scriptura, din Sfintii Parinti, eram la acelasi stadiu de dezvoltare spirituala ca astazi? Toate scrierile Sfintilor Parinti, intreaga Scriptura nu ne ajuta ea sa evoluam spiritual? Nu ne invata ele cum sa traim crestineste, nu invatam noi cum sa ne mantuim? Prin invatare evoluam sau stagnam?
Nu confunda evolutia spirituala a omenirii (teologic vorbind) cu evolutia civilizatiei asa cum este expusa de curentul New Age. Sunt lucruri total diferite.
http://www.crestinortodox.ro/editori...iei-70031.html
``Sfantul Maxim Marturisitorul ne spune despre Hristos ca este inceputul, mijlocul si sfarsitul veacurilor. Ca Logos creator si Mantuitor, Hristos este prezent in viata lumii nu numai la sfarsitul ei, in Punctul Omega, ci de la inceputul ei, in punctul Alfa, si pe tot parcursul existentei ei. Mantuitorul nu mai apare ca un principiu metafizic, care poate fi izolat in transcendenta lui inaccesibila, pentru ca lumea sa se dezvolte in mod evolutiv si autonom, ci ca Persoana divino-umana, Care a gandit si creat lumea din nimic, si in care intervine Creatorul in procesul desavarsirii ei, de la inceput si pana la sfarsit.``
a)Hristos ca inceputul veacurilor sau Logosul creator. Calitatea lui Hristos ca Logos creator poate fi pusa in evidenta sub trei aspecte distincte. Primul dintre ele, se refera la faptul ca Hristos este Logosul creator, prin care Tatal a zidit lumea din nimic. Lumea a fost gandita de catre Tatal, din eternitate, in Logos, potrivit sfatului Sau vesnic, dar ea a devenit orealitate concreta, odata cu cresterea, ei in timp. Lumea nu este o copie palida a Divinitatii, asa cum se intampla in sistemele panteiste, ci rezultatul actului creator divin al Tatalui, prin Logos sau Cuvant, in Duhul Sau. Si tocmai pentru ca este rezultatul unui act cre¬ator, lumea are un inceput si tinde catre un scop, potrivit planului vesnic al lui Dumnezeu. Acest aspect nu poate fi relativizat, asa cum procedeaza teoria evolutiei, fiind o lume care nu a fost creata "ex nihilo", nu poate avea nici inceput si nici sfarsit, fiind menita sa se inscrie pe traiectoria unei istorii circulare, dominate de mitul vesnicei reintoarceri, fara posibilitatea progresului social, stiintific sau tehnic. Lumea crestina a progresat, fiindca cerul si pamantul, aduse la existenta din neant, au inceputul lor si tind sa devina, in Hristos, cer nou si pamant nou, la sfarsitul veacurilor (Apoc; 21, 1). Epocile istorice, care s-au succedat pe parcursul celor doua milenii de istorie crestina, incepand cu cea antica si sfarsind cu cea contemporana, se inscriu pe traiectoria unei istorii vectoriale, care graviteaza in Hristos, ca Alfa si Omega, fiindca El reprezinta nu numai Sfarsitul, ci si inceputul creatiei ca atare. Indiferent de interpretarile care i se pot da, teoria bing-bangului are calitatea de a pune in evidenta ca lumea nu este vesnica, ci isi are originea existentei ei in actul creator al lui Dumnezeu, Care a zis, prin Cuvantul Sau: "sa fie lumina". Iar Cuvantul era Logosul.
Al doilea aspect are in vedere organizarea lumii, Sfantul Grigorie de Nisa afirma ca lumina constituie materia primordiala sau stofa din care Dumnezeu a zidit lumea. Ca expresie a energiilor create, care au izvorat din energiile necreate ale lui Dumnezeu, lumina face parte din constitutia interna si rationala a materiei primordiale, de care s-a folosit Dumnezeu, ca sa creeze lucrurile si fiintele existente in univers. Diferit de cunoscuta opozitie dinte "res cogitans" si "res extensa", pusa in circulatie de Descartes, care acredita ideea ca materia este o realitate obiectiva, cu caracter omogen sau amorf, opusa ratiunii umane cu caracter subiectiv, teologia biblica si patristica ne spune ca materia are si ea o structura rationala, o rationalitate interioara, care o face capabila sa fie modelata atat de Dumnezeu, cat si de om. Daca materia n-ar avea structura ei rationala, creata de Ratiunea suprema a Logosului divin, ratiunea umana n-ar putea modela si prelucra materia dupa calculele sale. Intre ratiunea divina, ratiunea omului si rationalitatea creatiei exista o corespondenta evidenta si o legatura indisolubila.
Apoi, Logosul divin este a doua Persoana a Sfintei Treimi, Care a modelat materia primordiala, dupa planul divin, nedespartit de Tatal si de Duhul Sfant, pentru a crea toate lucrurile si fiintele din univers. Fiecare lucru sau fiinta se intemeiaza pe existenta unui "logos", care isi are centrul lui de gravitate in logosul suprem, si implica doua aspecte fundamentale: unul divin si altul natural. Aspectul divin este dat in energiile necreate ca expresie a ratiunii lucrului respectiv, iar cel natural e dat in energiile create ca expresie a legii naturale care constituie lucrul voit de Dumnezeu. Sub ambele aspecte, acest "logos" constituie mijlocul prin care Logosul divin a modelat materia primordiala, in virtutea rationalitatii ei interioare, pentru a crea progresiv lucrurile si fiintele din cuprinsul creatiei. Diferit de orice conceptie creationista, care nu vrea sa stie de evolutie, aceasta modelare a lor s-a realizat in mod progresiv, in decursul unor indelungate perioade de timp, pornind de la cele mai simple catre cele mai complexe, pentru a sfarsi cu aparitia omului. Lumea se afla in permanenta miscare, iar modelarea materiei cere timp. Chiar Hristos a trebuit sa treaca progresiv cu trupul Sau, prin actele operei de rascumparare (intrupare, moarte, inviere, inaltare), ca sa transfigureze firea Sa umana si sa se inalte cu trupul la cer.``