Vrei să mănânci carne omule? Și ceri și tu după ce ai devenit creștin și ai fost scos din robie, ceri și tu ca poporul sclifosit și nemulțumit și răzvrătit și cârtitor, ceri unantruna -carne, carne!., asta CERI???
Carne din suflet de frate și soră... Păi ai de grijă ca nu cumva să mâhnești pe Domnul și să facă pentru voi minunea de a zice să iasă din mare sute de mii de prepelițe și să le poarte pe vânt până la voi și să acopere apoi pământul vostru, în tabăra voastră, preț de o zi de mers, cu hoituri fragede de prepelițe... și potârnichi!!?
Și iar mai vrei carne creștine? Păi cârteala asta a voastră nu e de la Dumnezeu, aia nu e de la Dumnezeu, și ascultă tu ce e de la Dumnezeu, căci de la Dumnezeu este indemnul Mihaelei: “nimeni nu trebuie să mai mănâce carne, căci așa
este de la Dumnezeu!” (iar sărmanul păstor Daniel, dacă n-a crezut în Comandant a făcut gâlci la gât ca să nu mai poată înghiți carne iar chirurgul a tăiat și a rămas el fără grai, și așa pățesc toți cei ce viceversează lucrurile ca în loc de ascultare să fie neascultare în poborul Domnului Dumnezeu.)
Iar dacă chiar vrei să mânânci carne că nu poți altfel, după îndemnul sf. Apostol Pavel care a afirmat că toate sunt bune doar păcatul e rău căci tot pământul este al Domnului, că tot ce a curățat Dumnezeu poate fi mâncat: șerpi, șopârle, și câini și pisici și gândaci și viermi și moluște și fructe de mare și verze și cepe și usturoiul cel bun, atunci mâncați-le mulțumind Domnului, dar dragii mei, mâncați-le crude, fără sânge, căci sângele este viața animalului, și Duhul este viața omului, deci sângele vărsați-l pe pământ, și mâncați-le în numele Domnului, dar cu gustul lor așa cum mânca sf. Ioan Botezătorul, nepreparate lăcustele și mierea, deci fără să folosiți voi toate mirodeniile și toate cărțile de bucate gastroast
ronomice, mâncați-le crude ca să vedem noi apoi cine are dreptate și dacă vă plac vouă astfel de bucate și de mațe nefripte... căci babilonul mîncărurilor și preparatelor culinare iată este la voi, la creștini, și cu asta e plin tot iadul: cu mâncare, neascultare și desfrânare... deci cu necredință.
Doar carne de pește este îngăduit și doar în zilele dezlegate, ca să vă chinuiți cu oasele și cu toți țepii lor... preparat peștele pe cârbuni încinși nu pentru desfrânarea poftelor și gusturilor voastre ci fiert sau la conservă... în ulei sau în sos tomat... deci mâncați pește până vă scârbiți și scăpați și de lăcomia asta... și poate ajungeți însfârșit să pricepeți că omului i-a fost dat spre hrană, doar ce e curat, Domnul, și nu toată scursura gLumii: s-o vadă, s-o audă, s-o poftească și s-o lăcomească ca ispitidiotul zicându-și la nesfârșit: kk bun, kk bun...
vai ce kk bun.
Nu e bun și nu e bine ca să nu asculți de Domnul prin proorocii Săi, căci pentru ca să vă răscumpere din moarte pe voi sunt ei trimiși în toată gLumea!
Citat:
Deci e vorba de undă și de placa stricată a papagalului:
„ Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată. (Versiuniune după Minulescu, modificartă. Ce artă? Păi artă marțială și joială... firește.)
și... placa stricată, aia cu zmeus:
„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!
Și oricâte p-ape vei arunca din guriță după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”
Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...”
|
Și-ți mai fac o dedicație specială: numai pentru
tine, bubulina „
gospodina” ... și tranda
fila.
...Și cu
supliment, nu știu...
d'astea!