Citat:
În prealabil postat de roxanax43
Sincera sa fiu nu cred in postul alimentar. Aici e doar o chestie de vointa.
Dar cred cu toata taria in postul duhovnicesc.
Ca degeaba mananc eu de dimineata pana seara numai salata verde si spun ca "vai, eu tin post", dar am in suflet rautate, ura, invidie, fac rau etc. Prefer sa intensific latura duhovniceasca prin rugaciuni, curatenie, cititul cartilor ziditoare de suflet si sa fac cat mai mult bine. Ca de fapt de asta va atarna judecata particulara: de cat bine am facut si cata credinta am. Nu cati cartofi si ceapa am mancat si cat am rabdat de foame.
Parerea mea.
Doamne ajuta!
|
Postul alimentar si postul sufletesc/duhovnicesc sunt ca doua vasle ale unei barci. Daca vaslesti doar cu o vasla nu ajungi la liman,
ci te invarti in cerc. Postul duhovnicesc nu e
complet fara cel alimentar
iar postul alimentar nu e
complet fara cel spiritual.
Nu fa greseala de a gandi ca poti sa mananci carne daca faci fapte bune. Atunci e la fel cu a face fapte rele si a nu manca carne. Tot acolo ajungi, adica nicaieri.
Nu numai de credinta si curatia sufleteasca va atarna judecata, caci Sf Pavel spune:
Credinta fara fapte este moarta.(Iacov 2, 14-26). Tot asa este si postul spiritual fara cel alimentar.
Inca ceva, chiar crezi ca int-ro zi tu ai postit spiritual? Toti ne straduim sa postim de fapte rele, dar reusim putin din cauza firii noastre umane care este alunecatoare spre pacat.
Concluzia: Trebuie sa le faci pe amandoua in egala masura, caci una fara alta este degeaba.