Haideti sa luam atitudine impotriva noastra insine. Sunt multe aspecte cuprinse in indreptarele de spovedanie, deci tema aceasta ne ia mult timp.

Desigur, extremele trebuie evitate. Nu suntem mai atenti la aproapele decat la noi insine, dar nici nu e laudabil sa-l lasam pe acesta in ghearele talharilor. Intotdeauna e bine sa fim atenti sa nu cadem si noi in vreo ispita ori in vreun pacat finut care ne poate duce la pierzare pe noi insine.

Orice fapta placuta lui Dumnezeu poate fi insotita si de ispite. Marturisitorii sunt incercati ca argintul in cuptorul ispitelor pentru a se smeri. Daca dupa ce am facut o observatie cuiva simtim mandria, e semn ca undeva am gresit, fie si cu gandul!

Dreptatea noastra este ca o carpa lepadata in fata lui Dumnezeu. Dreptatea lui Dumnezeu e cea care conteaza. In flimul ,,Ostrovul'', parintelui Anatolie multi ii faceau observatii, nestiind ca el isi luase asupra-i aspra nevointa a nebuniei pentru Hristos. Cel care a fost hulit pentru neoranduieli, a ajuns sa-si calauzeasca staretul spre mantuire prin mijloace nu tocmai elegante! Dumnezeu sa ne ajute sa-L cinstim cum se cuvine si sa ne arate cand sa vorbim si cand sa tacem. Caci atat tacerea cat si vorbirea pot avea calitati si defecte.