[I.Calin]

Dincolo de povestirile reale ale Bisericii și legendele care se nasc pe seama oricărei personalități, multiplicând, parcă, doza de neîncredere a profanilor, există o realitate, un fapt neîndoielnic: în ziua de 25 decembrie sărbătorim ziua Nașterii Domnului și ar fi bine să o sărbătorim cum se cuvine. Fără „beții tradiționale”, foc de artificii, pocnitori, dans de urși și capre, brazi împodobiți etc., un arsenal de obiceiuri păgâne din afara creștinismului. Creștinismul este o rugăciune continuă către Sfânta Treime, rugăciune care ar trebuie să fie mai intensă în perioadele alese spre închinare la Iisus Hristos și Maica Domnului, precum și spre cinstirea sfinților noștri martiri și mucenici, modele de urmat în viețuirea creștină. Să mă ierte Domnul Dumnezeu meu că sunt atât de departe de acei înaintași ai noștri. Și din păcate, eu împodobesc bradul în această perioadă a anului. Și fac cadouri copiilor, soției etc., cu această ocazie. Dar, să mă iertați, încerc pe cât posibil să le aduc aminte celor din jurul meu că toate acestea reprezintă obiceiuri din afara credinței noastre.

Moș Crăciun? O poveste, nu știu de cine inventată, pe google sunt sumedenii de povestiri, interpretări și hermeneutici, ba, mai am, și prin bibliotecă vreo câteva povești. Sunt doar povești... Sfintele Scripturi și operele Sfinților Părinților sunt reperul meu, nu cultura îndoielnică a vreunui popă sau pastor analfabet (nu folosesc acest cuvânt în sens peiorativ, ci doar pentru a desemna o stare de fapt) de secol XIX.

Și ca idee de final, să ne întoarcem către Sfinții Părinții noștri, să ne respectăm dreapta credință și mai ales, de sfintele sărbători să vedem vinul ca sângele lui Hristos, să credem că nu mai trebuie risipit încă o dată. Și să colindăm, să ne rugăm, să ne închinăm... Și sunt de acord că eu sunt primul care trebuie să facă asta.
Domnul să fie alături de noi!


P.S. Se știe că unii budiști, confucianiști etc. serbează Crăciunul. Găsim pe net modul în care o fac...