Citat:
În prealabil postat de Doriana
De unde provine, nu stiu. Asta te intrebasem si eu. Dar reiese din fiecare cuvant pe care l-ai scris. Este refrenul omului dezamagit de Dumnezeu si credinta. A mai fost scris pe acest forum, desigur, nu in stilul tau original; fiecare cu stilul lui. :)
Probabil ca ai considerat ca ai trecut peste dezamagire si acum esti ctitorul propriei tale vieti. Dar de fapt ea a ramas ingropata undeva in subconstient si da un anumit specific felului in care vezi lucrurile. Sper ca intr-o zi sa gasesti acel Ceva care iti schimba viata, desi acum fugi de El. Multa binecuvantare!
|
Nu ma refeream sa imi cauti necazurile si alea alea..doar sa imi subliniezi de unde iti reies anumite lucruri.Nu sunt dezamagit caci merit multe de indurat insa ceea ce am spus e un adevar general ce nu mi se manifesta doar mie.Multumesc,sper si eu..
__________________
Caci omul nu-i,ci mereu fi-va binecuvântat de cel ceresc,
Iar sufletu-i stingher ,prins în carcasa muritoare,
Va pribegi,tânjind după odihna-n viata viitoare.
Iata sărmanul indian,cu mintea-i neplivita!
Lui mandra știința nu i-a purtat sufletul potopit de-ardoare
Către înaltul neștiut,ivind Calea Lactee și câmpiile solare.
Insa natura pura a răspuns speranței,deschizând cărări gentile,
Sub piscu-încununat de nori,spre paradisuri mai umile.
|