[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Fals. "Superior" şi "inferior" înseamnă "mai aproape de Dumnezeu" şi "mai departe de Dumnezeu". Deci, nici clericii, nici laicii nu sunt superiori unii altora prin statutul lor, fiindcă preoţia sacramentală dobândită prin hirotonie nu garantează mântuirea, aşa cum nici preoţia comună dobândită prin botez nu garantează mântuirea, ci doar harurile necesare în vederea mântuirii.

Atâta vreme cât aveţi în vedere "preoţia sacramentală" în NT, invariabil îmi veţi taxa afirmaţiile prin "fals" şi "greşit", însă nu aveţi nici măcar o singură dovadă că Biserica apostolică (din timpul apostolilor) ar fi avut preoţi în "schema" slujitorilor ei. Decât bineînţeles interpretarea [eronată] a termenului πρεσβύτερος ca "preot".

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Şi cum aţi tras dv concluzia că prin "presbiter", Petru se referă la preoţia comună prin Botez ? Ce dovezi aveţi că nu se referă la păstorii Bisericii ?

N-am afirmat că Petru s-ar referi la preoţie (universală ori sacramentală), ci pur şi simplu la slujba de prezbiter- în rândul cărora se considera, deşi era un apostol, un martor al patimilor lui Hristos cum singur se autodefineşte.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Păi, tocmai a folosit titlul de presbiter. Adică, preot.

De ce "adică"? Pe vremea apostolului Petru cele două slujbe nu doar că nu se confundau (πρεσβύτερος vs. ίερεύς), însă făceau parte din legăminte diferite.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dovezile istorice abundă, de la cele arheologice până la cele epigrafice (zeci de documente vechi, prin care oameni aflaţi MULT mai aproape în timp de perioada apostolică decât dv vorbesc despre Petru ca despre un locuitor al Urbei.

Oricâte dovezi aţi invoca, totdeauna dintre acestea vor lipsi cele ale lui Petru însuşi ori ale celorlalţi apostoli.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Deci, binecuvântarea nu este act mistic ? Înseamnă că valorează mai puţin ca un blid de linte. Esau a făcut un gheşeft câştigător, potrivit teoriei dv. Ce mult semănaţi cu el !

Îmi cer iertare pentru exprimarea defectuoasă. Ideea era că, conotaţia punerii mîinilor avea mai mult de-a face cu recunoaşterea chemării la o anumită lucrare spirituală decât cu cu un act mistic.