Ca si in cazul altor pericope evanghelice, pilda celor chemati la cina ne arata necesitatea unei prioritizari in ceea ce priveste raportul dintre cele lumesti si cele duhovnicesti.
Omul care refuza cina nu isi poate depasi conditia. E ancorat in imediat, in responsabilitatile si grijile vietii de zi cu zi. E omul in care este mai dezvoltat simtul datoriei decat simtul vesniciei. Acel om multumit cu sine si cu ce a agonisit. Altfel, nu se explica refuzul cinstei si bucuriei de a cina la masa Stapanului.
De aceea, parabola ne spune ca apoi au fost chemati cei saraci, cei orbi si cei schiopi. Nu trebuie sa intelegem ad literam. Acestia sunt oamenii care isi recunosc neputinta si ateapta o mana de ajutor, isi pun in mod real nadejdea in Dumnezeu. Cel sarac, este omul saracit prin pacat, dar care poarta in sine fomea de Dumnezeu. Cel orb este omul orb duhovniceste dar care, in nevederea sa, nadajduieste in "Cel care da vedere orbilor". Schiopul, e cel care a "calcat de nenumarate ori stramb" pe calea pacatului incat si-a deformat mersul, dar care crede ca poate calca din nou pe calea lui Dumnezeu.
In realitate toti suntem saraci, orbi si schipi prin pacat. Diferenta este ca nu toti ne vedem asa cum suntem si nu toti credem cu adevarat ca Hristos pentru cei pacatosi a venit. Prin urmare, stam departe de Cina si invocam scuze...
|