Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Luca 14
16. Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți;
17. Și a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemați: Veniți, că iată toate sunt gata.
18. Și au început unul câte unul, să-și ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Țarină am cumpărat și am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.
19. Și altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.
20. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni.
21. Și întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieși îndată în piețele și ulițele cetății, și pe săraci, și pe neputincioși, și pe orbi, și pe șchiopi adu-i aici.
22. Și a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit și tot mai este loc.
23. Și a zis stăpânul către slugă: Ieși la drumuri și la garduri și silește să intre, ca să mi se umple casa,
24. Căci zic vouă: Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea.
Primul invitat se lasa dominat de pofta de avere, al doilea zice ca e greu sa tii in frau cele cinci simturi. Ei nu pricep ca de fapt nu e greu sa fii crestin, daca Il ai pe Dumnezeu de partea ta sa te ajute.
Dar al treilea ce zice? Aici voiam sa ajung de fapt:
"Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni."
Dar de ce, omule, nu poti sa iti aduci femeia cu tine la cina? Oare nu este loc la masa cea imparateasca? Ce fel de scuza este asta, ca ai femeie si nu poti veni? A, sunt unii care sunt casatoriti sau poate logoditi cu parteneri necredinciosi, stim bine ca sunt destui. Sa-i invitam si pe ei sa guste si sa vada ca bun este Domnul, ca sarcina Lui este usoara, mai usoara decat in cazul refuzului. Dar, invitatia asta nu se face prin vorbe goale, ci prin fapte pline de cuvant, prin exemplul trait si graitor. Cum pot eu sa sper la Rai daca sotia si copiii si parintii mei merg pe langa calea cea dreapta? Daca e asa, inseamna ca e ceva gresit in trairea mea, ceva care sminteste, care ii indeparteaza de Domnul. Inseamna ca nici eu poate ca nu sunt pe calea cea buna daca ei nu inteleg corect ortodoxia, negandu-o.
Deci, ce-i de facut cu cei care refuza, cum le aratam cararea mantuitoare spre Cina Domnului? Ce sa facem noi, cei care suntem pusi in situatia de mai sus?
|
Cu consideratiile pe care le faci te departezi de sensul pericopei .
A invata pe cineva orice lucru bun , ce este D.zeu, ce este mintuirea, etc. nu inseamna a-i impune in mod fortat vointa noastra . Cuvintul este cel care este regele. Cel ce voieste sa inteleaga v-a intelege din prima si de buna voie , cei care nu vor si nu cred nu vor vrea nici dintr-o mie de constringeri .
Hristos nu a luat cu forta si nici macar nu a staruit a doua oara nici la cel ce si-a luat tarina , nici la cel cu boi noi si nici la cel cu femeie. Doar le-a spus cu vorba buna si atit .
Exact in acest sens este si porunca bisericeasca prin care ni se cere sa invatam pe cel nestiutor si sa indreptam pe cel care greseste . Dar cu vorba buna si atit . Este necesar sa-i marturisim adevarul , pt. a-l cunoaste , nu sa ii impunem si parerile noastre .
Insa in functie de alegerea lui el poate fi in adevar si drepatate sau poate cadea in pacat, dupa cuvintul Mnintuitorului care spune : daca nu ati fi stiut ati fi fost fara de pacat , dar pt. ca stiti indoita va este voua osinda !
Nu este cazul sa ne rupem genunchii si sa ne zdrobim dindu-ne cu capul de pereti daca vreun frate de al nopstru nu voieste sa fie cu D.zeu. Noi nu facem misiune si prozelitism neoprotestant ! Este treaba lui ce face . Repetindu-ma , nici D.zeu , nici macar in mod pedagogic, nu constringe la bine , cumva pe vreunul dintre cei cu pamint, boi sau nevasta ci doar ii pofteste, le vesteste binele dar in rest ii lasa pe ei sa aleaga conform liberului arbitru .
Sa ne gindim f. bine si sa ne punem ordine si intelegere in scriptura si in D.zeu si sa nu mai murim de grija altuia atita timp cit grija pt. noi este cea mai mare , si aceasta fara nici un pic de egoism .
Aproapelui avem obligatia doar sa-i spunem, sa-l invatam , dar de ales isi alege singur calea .
Daca era sa fie asa dupa fringerea buzelor si Hristos putea sa cutremure pamintul de 2-3 ori ca prin frica sau orice alta metoda sa ne aduca pe toti la credinta in el . Dar el nu voieste ca si credinta noastra sa fie mincinoasa, adica de frica sau din cauza beneficiilor ci din dragoste sincera si alegere curata pt. el .
Sa luam f. bine seama cu poruncile pe care le avem de implinit si sa ne ferim cu mare grija de orice inselare satanica in practicarea virtutilor pe dos : adica sa iertam acolo unde nu este de iertat cu una cu doua, sa invatam pe aproapele nostru pina ajungem sa-l luam cu forta linga noi, sa iubim fara socoteala acolo unde mai intii este nevoie de altceva (sa iubim eretici, criminali, violatori s.a.m.d. inchizind astfel, din iubire, ochii la ce rau fac ei , noi dindu-ne cu pieptul de pamint ca ce stestini buni suntem noi iubind aproapele).
Pomul bun se cunoaste dupa roadele sale iar judecarea noastra a aproapelui precum si a noastra de catre Hristos se face numai dupa faptele noastre si nu dupa vorbe, intentii, sentimentalisme si smiorcaieli de iubire si iertare neputincioasa si fatarnica !