[doctor_faustus]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Ideea succesiunii apostolice (ce apare în jurul anului 250 d. Hr.) a consfinţit pentru totdeauna diferenţa dintre cler (slujitorii bisericeşti) şi laici (simpli credincioşi). Prin aceasta, clericii erau „de drept" superiori celorlalţi credincioşi, în contradicţie cu învăţătura Bibliei, care spune că toţi credincioşii sunt egali, diferenţa constând în faptul că unii au fost chemaţi să facă o slujire mai aparte (slujitor al Bisericii).

Încă o dată se dovedeşte că minciuna este o profesiune de credinţă la sectanţii care nu au mântuire. Succesiunea apostolică este de origine apostolică. Sectantul adventist pretinde că ideea succesiunii apostolice a apărut în jurul anului 250 d. Hr., ÎNSĂ NU ADUCE NICI UN SINGUR ARGUMENT PENTRU A ÎŞI SUSŢINE AFIRMAŢIA (FALSĂ DEALTFEL, DUPĂ CUM VOM VEDEA) !!! Probabil că are impresia că noi trebuie să îi dăm ascultare şi să îl credem pe cuvânt, fără să ţinem însă cont că minciuna şi erezia este profesiune de credinţă la sectanţii nemântuiţi. Prin urmare rugăm pe orice sectant să ne aducă o minimă dovadă pentru a susţine afirmaţia că ideea succesiunii apostolice a apărut pe la 250. Noi ştiam că sectanţii protestanţi şi neoprotestanţi au o obsesie cu secolul IV; acum vedem că reperul temporal care îi obsedează a scăzut în jurul mijlocului sec. III. Problema lor însă este că succesiunea apostolică este din perioada apostolică.

Un argument pentru a arăta pe faţă cum sectele protestante şi neoprotestante profesează minciuna ca şi credinţă este în opera sfântului Irineu de Lugdunum. Scrisă în sec. II (pe la anul 180 d. Hr.) prezintă deja ideea succesiunii apostolice

Wherefore it is incumbent to obey the presbyters who are in the Church—those who, as I have shown, possess the succession from the apostles; those who, together with the succession of the episcopate, have received the certain gift of truth, according to the good pleasure of the Father. But [it is also incumbent] to hold in suspicion others who depart from the primitive succession, and assemble themselves together in any place whatsoever, [looking upon them] either as heretics of perverse minds, or as schismatics puffed up and self-pleasing, or again as hypocrites, acting thus for the sake of lucre and vainglory. For all these have fallen from the truth. And the heretics, indeed, who bring strange fire to the altar of God— namely, strange doctrines— shall be burned up by the fire from heaven, as were Nadab and Abiud. <Leviticus 10:1-2> But such as rise up in opposition to the truth, and exhort others against the Church of God, [shall] remain among those in hell (apud inferos), being swallowed up by an earthquake, even as those who were with Chore, Dathan, and Abiron. <Numbers 16:33> But those who cleave asunder, and separate the unity of the Church, [shall] receive from God the same punishment as Jeroboam did. <1 Kings 14:10>

Such presbyters does the Church nourish, of whom also the prophet says: „I will give your rulers in peace, and your bishops in righteousness.“ <Isaiah 60:17> Of whom also did the Lord declare, „Who then shall be a faithful steward (actor), good and wise, whom the Lord sets over His household, to give them their meat in due season? Blessed is that servant whom his Lord, when He comes, shall find so doing.“ <Matthew 24:45-46> Paul then, teaching us where one may find such, says, „God has placed in the Church, first, apostles; secondly, prophets; thirdly, teachers.“ <1 Corinthians 12:28> Where, therefore, the gifts of the Lord have been placed, there it behooves us to learn the truth, [namely,] from those who possess that succession of the Church which is from the apostles, and among whom exists that which is sound and blameless in conduct, as well as that which is unadulterated and incorrupt in speech. For these also preserve this faith of ours in one God who created all things; and they increase that love [which we have] for the Son of God, who accomplished such marvellous dispensations for our sake: and they expound the Scriptures to us without danger, neither blaspheming God, nor dishonouring the patriarchs, nor despising the prophets.

sursa: http://www.newadvent.org/fathers/0103426.htm

Prin urmare putem vedea foarte uşor că ideea succesiunii apostolice era deja bine înfiptă în concepţia Bisericii deja la anul 180 (adică în sec. II) şi teza că ar fi apărut pe la 250 este complet falsă. Dealtfel, succesiunea apostolică este de origine apostolică, indiferent de cât se vor strădui sectanţii anatematizaţi să mistifice adevărul.

Deşi în textul lui Irineu de Lugdunum nu este specificată expres "punerea mâinilor" asta nu constituie un impediment ştiindu-se de la sfântul Ignatie Teoforul că în Biserica primară nu exista Euharistie adevărată decât aceea săvârşită de Episcop de succesiune apostolică şi de preoţii hirotoniţi de ei şi însărcinaţi de Episcop să săvârşească Euharistia având deja taina preoţiei administrată, prin urmare harul preoţiei. Prin urmare se poate vedea că funcţia Episcopului şi a preoţilor hirotoniţi de acesta nu era doar propovăduirea şi păstrarea adevărului revelat ci şi săvârşirea sfintelor taine, neexistând nimeni altcineva apt şi capabil să săvârşească sfânta Euharistie decât succesorii apostolilor, episcopii, şi preoţii cărora episcopii le-au îngăduit să o săvârşească prin taina hirotoniei când se administra efectiv harul preoţiei. Fără acest har al preoţiei, al cărui principal "deţinător" era Episcopul, de succesiune apostolică, nu se putea săvârşi Euharistia şi prin urmare nu exista posibilitatea creştinilor de a se împărtăşi de Hristos prin trupul şi sângele Lui euharistic.