În prealabil postat de OmuBun

Este reactia care-am avut-o si eu de la inceput si de aceea am staruit mai mult asupra ei. Textul pare paradoxal fiindca se contrazice de multe ori, nu o data. Pentru ca nu inteleg de ce ma mai chemi, de ce ma mai silesti, daca ma trimiti unde ma trimiti? Lasa-ma-n durerea mea, ca nu eu m-am autoinvitat!
Eu inteleg de aici ca omul crestin, care reuseste in final sa-si duca crucea lui cu smerenie, va avea bucurii neasemuite in viata vesnica, ceea ce nu la fel se intampla cu cei care nu sunt crestini. Acestora nu li se cere, dar nici nu li se da!
Pana la urma, daca omul vegheaza si este pregatit cu candela si ulei din belsug (lumina credintei si invatatura sfintilor parinti) pentru cand va veni Mirele, nu trebuie sa ne mai gandim la o alta "haina" fiindca presupun ca despre credinta si intelepciune este vorba in pericopa!