Cred ca se refera la "sansa" pe care doar cei care intamplator trec la un moment dat printr-o anumita raspantie de drumuri (intamplator?? ce e intamplarea in viata omului, oare?) si care ar trebui sa dea slava lui Dumnezeu pentru privilegiul de a fi invitati la o astfel de "cina". Paradoxul este ca omul, in prostia lui, NU STIE cine il invita si pare iritat ca cineva indrazneste sa-i tulbure viata. Daca omul ar sti, daca i s-ar deschide mintea de pe urma, daca ar putea prevedea ca invitatia nu e una oarecare, ci biletul de intrare in Imparatia Cerurilor, probabil ar proceda altfel. Dar ce stie el de Imparatia Cerurilor, daca nu i s-a spus, daca nu a auzit pe nimeni venind de acolo cu poze, cu filme, cu parfumuri, cu fructe, cu mp3 ceva?... E de plans, dar pur si simplu nu poti convinge si nu poti sili pe nimeni decat intr-un singur fel: staruind in rugaciune. Abia atunci, Dumnezeu se va indura si-i va ridica ceata de pe ochi, si cantecul sirenelor din urechi!... Tocmai de aceea se face intotdeauna apel la puterea de a ne ruga unii pentru ceilalti si nu numai pentru noi si grijile noastre. Noi suntem subiectivi si orbi. Dar cei ce se roaga pentru noi, vad altfel lucrurile si stiu mai bine sa ceara, si ca atare chiar sunt mai lesne ascultati.